11.06.2009

Mania-Blandetea(partea2)


Mania - blandetea
ˇ O mare importanta se acorda in aceste ''Scrisori'' iertarii unora de catre altii si rugaciunii unora pentru altii. Cererea de iertare inmoaie sufletul celui ce cere dar si celui caruia i se cere, precum il inmoaie iertarea pe cel ce iarta si pe cel iertat facand astfel cu putinta comunicarea reala de putere si de viata de la unul la altul caci amandoua contribuie la inaintarea in smerenie si la eliberarea de slava desarta. Numai cerand rugaciunea altora ne smerim eliberandu-ne de mandrie, precum in rugaciunea pentru altul ne eliberam de invidia care nu se bucura de binele altuia. De aceea, numai rugandu-ne unii pentru altii ne raspunde Dumnezeu cu implinirea rugaciunilor noastre.
ˇ De ce mi se intampla sa osandesc pe altii chiar dupa ce am intrebat?
- Ai de indurat ispita de a osandi pe altii chiar dupa intrebare pentru ca n-a murit in tine inclinarea de a te socoti drept, de a te justifica mereu si nici nu-ti iei osteneala de a te feri de aceasta patima. Osandeste-te pe tine si astfel va pleca degrab de la tine osandirea altora.
ˇ Cand esti rapit prin cuvant sau prin fapta ca sa gresesti cuiva, grabeste-te sa mergi si sa-i pui metanie si Dumnezeu vazand aceasta te va acoperi de fata vrajmasilor tai.
ˇ Avva Varsanufie isi incheie aproape intotdeauna scrisorile cerand iertare adresantului desi nu-i greseste cu nimic. El n-ar putea fi fericit deplin in Dumnezeu daca ar sti ca cineva a ramas afara fiind tulburat de ceva impotriva lui. El trebuie sa lupte continuu sa insenineze sufletul fiecarui om cu care a avut o legatura pe pamant, de aceea cine nu iarta sau nu cere iertare nu poate intra in Imparatia Cerurilor, a iubirii. Si apoi cine poate spune ca a facut totul pentru altul? Poate ca cineva sa fie tulburat chiar de o gelozie pe cei virtuosi si sa nu se simta bine vazandu-i, de aceea cei buni au trebuinta sa se smereasca pentru a nu le da acelora sentimentul ca se socotesc superiori. Daca totusi nu-i poate fac sa accepte societatea lor in Imparatia Cerurilor, raman pe de o parte compatimitori pentru ei, dar pe de alta nu au ce sa le faca. Intr-un fel aceia se simt ''mai bine'' in afara societatii lor; este mai suportabil pentru ei chinul ce le vine din dispretul bucuriei de bine a celor buni, decat trairea silita in societatea lor.
ˇ A cere iertare chiar celui ce i-ai gresit este mai greu decat a-ti spune pacatul tau altuia, dar iertarea ce i-o ceri si-ti vine de la el te pun din nou chiar cu el in comunicare afectuoasa, caci umilindu-te in fata lui, el te vede iesind din dusmania fata de el. Dar cata vreme cererea iertarii este semnul unei pocainte care-ti inmoaie inima ta si prin ea dai dovada despre aceasta celuilalt si crezi ca se poate inmuia si el, disperarea ce duce la sinucidere este o invartosare definitiva intrucat nu mai crezi ca celalalt si Insusi Dumnezeu se poate inmuia la inima. Disperarea e o necredinta in iubirea lui Dumnezeu si in capacitatea de iubire a oamenilor.
ˇ Mila nu dispretuieste, ci pune in valoare pe sarac, vazandu-l legat de Dumnezeu ca un transparent al lui Dumnezeu prin care Dumnezeu pune la proba pe om.
ˇ Nu pentru a-l alunga pe el ti-am spus sa-l slobozesti, ci pentru slabiciunea gandului tau, ca nu puteai suporta sa fii ispitit de el. Caci noi suntem pacatosi si nu ne este ingaduit sa alungam pe cineva, ca de puteai sa-i suporti lenea ai fi luat plata pentru aceasta. De fapt unii parinti ii ziceau avvei Pimen despre un batran oarecare ce-l suporta pe ucenicul lui lenes, si a zis avva Pimen: ''In locul lui eu i-as fi pus sub cap o pernita.'' Si au zis aceia: ''Si ce-ai fi spus lui Dumnezeu?'' - ''Doamne, Tu ai zis: Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si apoi vei vedea sa scoti si paiul din ochiul din ochiul fratelui tau.
- A facut deci, bine batranul ca nu l-a mustrat pe frate?
- Nu fara rost l-a lasat batranul nemustrat, caci de multe ori a facut aceasta, dar el n-a primit mustrarea. Deci, vazand ca nu se indreapta, a lasat lucrul la judecata lui Dumnezeu, zicand: ''Dumnezeu stir mai bine ce e de folos, caci fratele meu e mai bun decat mine.'' Aceasta o faceau cei desavarsiti neindraznind sa judece pe nimeni. Aceasta o faceau spre rusinarea celor ce nu sunt nimic, dar ii judeca pe toti!
ˇ Frate, nu cauta la altul, ci la tine. Nu iscodi cele ale lui caci nu-ti va folosi la nimic si nimic nu tulbura atat de mult inima ca acestea. (Nu cerceta plin de curiozitate umbrele din viata altuia, ci pe ale tale, caci facand primul lucru vei fi tulburat continuu de tendinta de a-l osandi, iar de pacatele tale vei uit; astfel ca prin aceasta vei spori pacatele tale).
ˇ Cine nu iarta, pastreaza in sine o mandrie care impietreste; nu se umanizeaza, nu realizeaza comunicarea de la sine la cel ce trebuie iertat si in afara de ea omul pierde conditia de om. Deci, cel ce nu iarta nu poate intra in imparatia iubirii si a umanitatii scapata de rigiditate.
Cand rogi pe cineva sa te ierte il inmoi tot asa de mult pe el ca si pe tine atunci cand il ierti tu. Il ajuti pe acela sa iasa din rigiditatea lui cum iesi si tu. Il ajuti sa urce cu tine in Imparatia lui Dumnezeu izvorul iertarii, pentru ca e izvorul iubirii care vrea sa-i cuprinda pe toti in ea, al puterii noastre de a ne umaniza. Acolo Il simti si pe El ca iertator, aceasta fiind cu adevarat atotputernicie a lui Dumnezeu.
ˇ Daca e o mare mangaiere sa te auda cineva cand esti in suferinta si sa te compatimeasca, cea mai mare si mai grea nefericire e sa nu te auda , sa nu vrea sa te auda si sa nu te compatimeasca nimeni - acesta e iadul fara nici o lumina. I-ai dispretuit pe toti, esti uitat de toti; te-ai obisnuit sa n-ai incredere in nimeni, ti se inchide poarta comuniunii de catre toti pentru ca tu insuti ti-ai inchis-o pe a ta si nu mai esti in stare sa ti-o deschizi. S-a intepenit in starea incuiata si ai pierdut cheile.
ˇ Impreuna-patimire a altuia cu mine, numai durerea altuia pentru mine ma poate inviora, readuce la viata din moartea trandaviei si a nepasarii. Durerea altuia pentru mine ma poate trezi si pe mine la durerea pentru ticalosia mea, asa cum Petru a fost adus la plans cand a vazut ca Hristos va primi moartea pentru el si pentru toti.
ˇ Daca se intampla ca in legaturile de nevoie cineva te supara, poarta-te cu dulceata fata de aproapele care-ti este dator cu ceva, spunandu-ti: ''Dumnezeu stie ceea ce este de folos, poate El a voit asa ca sa nu aflu vreo placere pentru trup, ci mai degraba o suferinta''. Adu-ti aminte totdeauna de sfatul: ''In toate multumiti'' si vei avea odihna caci facand asa nu vei mai fi robul supararii, ci esti ocrotit de Dumnezeu prin multumirea care o aduci. (Nemultumirea iti mentine sufletul intr-o continua neodihna, tulburare, agitatie care nu te lasa sa te gandesti la Dumnezeu si sa te intalnesti cu El socotind ca in El ai totul, in orice imprejurare, in fiecare necaz. Nemultumirea desparte de Cel ce te chiverniseste si le umple pe toate, ea nu te lasa sa te bucuri nici de ceea ce ai - nemultumitului i se ia darul).
ˇ Mila este o putere eficienta pe plan spiritual.
ˇ Nu cauta pricina cuiva pentru toate, ci fa-te lui placut in toate si sa nu gandesti rau despre cineva ca sa nu te faci tu insuti rau, caci cel rau cugeta cele rele, iar cel bun - cele bune. (Gandind rau despre altul, te-ai facut insuti rau caci gandul este al tau, se imprima in tine si te invenineaza.
ˇ Frate, iti vorbesc ca sufletului meu. S-a scris: ''Cunostinta voastra sa nu fie sminteala fratilor mai slabi.'' (I Cor. 8,9). Fratele care te slujeste este simplu, deci nu cauta sa-l invatati sa fie intelept caci vei starni mania lui. Indestuleaza-te cu implinirea de catre el a trebuintelor tale. Este bine sa nu-i trezesti vreun gand de intelepciune ca sa nu-i tulburi inima.
ˇ Omul progresat duhovniceste este in acelasi timp puternic si simtitor; are o inima plina de barbatie dar si de delicatete in bunatatea si curatia lui. N-are nimic grosolan si trivial fiind statornic in aceasta stare. In aceasta sta puterea si delicatetea, sensibilitatea lui ferma pentru tot ce e bun si contrara pentru tot ce e rau. ''Dragostea niciodata nu cade'' cu toata delicatetea ei sau pe masura delicatetii ei. Dar paradoxul mai are si alt sens: omul progresat duhovniceste este aspru cu sine si delicat cu altii.
ˇ Ce voi face avvo caci sunt starnit cu usurinta la manie? Daca te-ai lupta sa mori fata de orice om si sa castigi putina smerenie te-ai odihni si te-ai scoate din multe primejdii. Sa se smereasca inima ta inaintea lui Dumnezeu sa bunatatea Lui iti va veni in ajutor in toate. (Sa mori oricarui om, nu prin indiferentism, ci prin a nu da importanta cuvintelor si comportamentului sau care-ti starneste mania sau alte patimi. Sa fii sensibil fata de tot ce-ti aduce ganduri de pacat. Este o moarte care, intrucat se impaca cu smerenia este una cu ingaduinta, cu intelegerea slabiciunilor omenesti dar si cu pazirea curata de ceea ce-ti poate provoca paguba din ele.
ˇ Viata de unul singur neincalzita de dragostea altuia care ne este apropiat ca o rudenie stransa, e rece si fiind asa pe pamant, desigur ca ea nu va putea fi fericita nici in cer caci fericirea consta in caldura comuniunii. Deci, daca n-ai facut nimic pentru altii, nu le-ai putut castiga dragostea lor, iar faptul can-ai facut nimic sau n-ai facut tot ce ti-a stat in putinta, va fi un ghimpe dureros care te va face sa suferi vesnic. Iacov este simbolul pentru Dumnezeu, fiii lui Iacov suntem toti, deci nu pot vedea fata lui Dumnezeu fara sa-l am cu mine si pe Veniamin, un alt fiu al lui. ''Nu voi putea vedea fata lui Iacov tatal lui Iosif, neavandu-l pe Veniamin cu mine.'' (Facere 44,34)
ˇ Toti suntem slabi, toti ne descurajam cand suntem singuri, dar primim putere unul de la altul - este o experienta pe care o facem mereu. Chiar numai simplul cuvant al altuia ne intareste, cu atat mai mult e intarita rugaciunea noastra de rugaciunea altuia. Este un fluid de putere care trece de la unul la altul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu