11.06.2009

Mania-Blandetea(partea3)



Mania - blandetea
ˇ Atunci cand cineva vrea sa rasplateasca raul cu rau, poate sa vatame constiinta fratelui chiar si numai cu intentia. Exista o comunicare spirituala intre suflete chiar cand nu se arata in fapte; e ceea ce psihologia constata prin fenomenul hipnozei si al sugestiei. Atata doar ca aceasta vede aceste fenomene numai cand e activa si vointa, pe cand ele se produc chiar cand vointa nu la voieste. (Filocalia XII)
ˇ De este la tine un frate strain, fa cu bucurie lucrul care trebuie si plecand el, fa-l asemenea. Primeste-l cu bunavointa si cu frica lui Dumnezeu ca sa nu-i fie vizita spre paguba. Pazeste-te sa nu-l intrebi lucruri care nu-i sunt spre folos, ci fa-l sa se roage. Cand sade la tine, intreaba-l ''Cum te afli?'' si multumeste-te cu acest cuvant si da-i o carte ca sa citeasca si sa cugete la cele din ea. De vine dupa o osteneala, lasa-l s se odihneasca si spala-i picioarele, iar de-ti spune cuvinte necuvenite, roaga-l cu iubire: ''Iarta-ma, ca sunt slab si nu pot sa port aceste vorbe.'' De este slabit si hainele ii sunt murdare, spala-i-le, iar de-i lipseste ceva si hainele-i sunt rupte, coase-i-le. De este drumet si ai la tine niscai credinciosi, nu-l pune mai presus de ei, dar fa mila cu el din iubirea lui Dumnezeu, iar de este un frate in trecere pe la tine, pentru Dumnezeu si-ti cere odihna, sa nu-ti intorci fata de la el, ci primeste-l cu bucurie impreuna cu credinciosii care se afla la tine. De este sarac, nu-l trimite fara nimic, ci da-i lui din binecuvantarea ce ti s-a dat tie de la Dumnezeu, odata ce cunosti ca cele ce le ai nu sunt ale tale, ci sunt daruri de la Dumnezeu. Daca un frate imbie ceva, nu-l deschide sa afli ce are in el, dar daca arata foarte pretios ceea ce ti se imbie, spune-i lui: ''Da-mi sa vad ce este in el.'' (Filocalia XII)
ˇ De esti in casa cuiva si gazda iese si te lasa singur, sa nu-ti ridici fata ca sa cercetezi cele aflate in casa lui; nici sa atingi ceva, sa deschizi vreo usa, vreun vas sau vreo carte. Spune celui ce iese: ''Da-mi sa fac vreun lucru.'' Si ceea ce-ti da, fa-l fara greutate. (Filocalia XII)
ˇ Numai Dumnezeu are dreptul sa judece caci El da oamenilor soarta vesnica. Cel ce judeca pe altul si-l vorbeste de rau isi insuseste un drept al lui Dumnezeu si putere Lui, pe care de fapt nu o are. Se pretinde deci pe sine dumnezeu, fara sa poata fi de fapt; vrea sa-i ia locul lui Dumnezeu, fara sa o poata face. (Filocalia XII)
ˇ A te ruga pentru cei ce facandu-ti rau, te-au ajutat sa te mantuiesti, imitand pe Hristos, e suprema treapta a iertarii. (Filocalia XII)
ˇ De voiesti sa urmezi Domnului nostru Iisus Hristos pazeste cuvantul Lui si atarna omul tau cel vechi pe cruce cu El si pe cei ce te trag de pe cruce trebuie sa-i opresti pana nu mori. Si esti dator sa suporti dispretul lor si sa odihnesti inima celor ce ce-ti fac rau si sa te umilesti pe tine fata de cei ce voiesc sa te stapaneasca si sa tii gura ta inchisa si sa nu judeci pe cineva in inima ta. Caci de-ti vine un gand sa judeci pe aproapele pentru niscaiva pacate, gandeste-te intai la tine ca esti mai pacatos, iar cele bune pe care socotesti ca le-ai facut, sa nu-ti inchipui c-au placut lui Dumnezeu. Astfel nu vei indrazni sa mai judeci pe fratele tau caci iubirea slavei de la oameni naste minciuna, iar refuzul ei cu smerenie face frica de Dumnezeu mai mare in inima. Sa nu voiesti deci sa fii prieten al celor mai slaviti in lume ca sa nu se departeze slava lui Dumnezeu de la tine. De faci lucrul tau de mana, sa nu-l dispretuiesti, ci ai grija de el in frica lui Dumnezeu. (Filocalia XII)
ˇ Cand nu poti suporta cuvantul aproapelui si vrei sa-i rasplatesti lui, se ridica in inima ta razboaie sangeroase din pricina celor ce le-ai auzit si te fac sa te intristezi de cele ce le-ai grait. Si robia pune stapanire pe tine si te face sa fericesti pe cei ce in parte se linistesc si-ti inaspreste inima fata de cei apropiati ca fata de unii ce sunt in afara iubirii. Dar lupta-te mai degraba sa dobandesti indelunga rabdare, care biruieste mania cu iubirea, care vindeca intristarea cu impacarea. Acestea ti daruiesc de rugaciunea catre Dumnezeu, caci iubirea si indelunga rabdare desfiinteaza mania fata de cei de o fire; daca aceasta persista in tine, in loc sa te manii impotriva aproapelui, te vei impaca avand in tine plansul si smerita cugetare. Iar cel ce poate suporta pentru Dumnezeu si pentru pacea gandurilor sale cuvantul omului dusmanos si neintelegator, fiul lui Dumnezeu se va chema si unul ca acesta poate dobandi pacea sufletului, a trupului si a duhului.(Nu poate avea cineva pace cu semenii daca nu are pace inlauntrul sau; aceasta e si o pace intre minte (duh), simtire (suflet) si trup. Dar pacea interioara vine din pacea cu Dumnezeu si aceasta o aduce in om Duhul Sfant, care aduce tot continutul interior al omului intr-o simtire, caci numai in Dumnezeu dobandim pacea interioara.) (Filocalia XII)
ˇ A nu judeca pe altul inseamna a-l iubi, iar indelunga rabdare inseamna a nu gandi ceva impotriva aproapelui. (A nu ma masura pe mine nu inseamna numai a nu cauta multumirea de masura la care am ajuns, ci si in a plange in constiinta ca nu sunt nimic ca n-am realizat nimic din indatoririle mele. A nu judeca pe cineva inseamna sa nu ma opresc numai la a nu-l osandi dintr-un indiferentism fata de el, ci si sa-l iubesc. In toate relatiile fata de celalalt nu trebuie sa ma opresc la nesavirsirea raului, ci sa inaintez la savarsirea binelui.) (Filocalia XII)
ˇ In indelunga rabdare trebuie sa arat numai retinerea de la a raspunde la rau cu alt rau, ci si in a nu avea un gand de nemultumire fata de el. (Filocalia XII)
ˇ Daca n-am aratat iubire aproapelui, nu ne va ajuta Hristos cand vom fi necajiti de vrajmasii nostri, caci Hristos si-a facut cauza aproapelui nostru o cauza proprie. Dar nici oamenii nu ne vor ajuta in necazurile noastre. Daca n-am raspandit caldura iubirii in jurul nostru, nu vom avea nici noi din apropierea noastra caldura interesului fata de noi. (Filocalia XII)
ˇ De nu ierti, nu esti liber de stapanirea unei patimi si fara voia ta nici Dumnezeu nu te poate face liber. Apoi nu putem fi liberi unul fara altul; ne conditionam in libertate precum ne conditionam prin dependenta unul de altul. Ne daruim libertatea, precum ne impunem robia si ultimul izvor al libertatii noastre este Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a creat astfel ca nu putem primi libertatea de la El si unul de la altul fara voia noastra de-a ne face unul pe altul liberi. Nu ne poate elibera Dumnezeu de patima, daca nu vrem sa ne eliberam si noi. Nu-mi poate darui nici altul liberarea de patima impotriva lui daca nu voiesc si eu sa ma liberez. Eliberarea de patimi ce ne-o daruim noi este conditia ca sa fim eliberati si de catre Dumnezeu - Dumnezeu ne elibereaza deodata pe amandoi cand ne-am eliberat reciproc unul pe altul. (Filocalia XII)
ˇ Rautatea pe care o arat altuia ma stapaneste in primul rand pe mine. Vreau sa dureze in veci raul asupra altuia, va stapani in veci raul asupra altuia, va stapani in veci asupra mea. Vreau sa fie el in gheena - voi fi eu; nu-l vreau eliberat pe el, nu sunt eu liber. (Filocalia XII)
ˇ Cand sezand la chilie iti vine sa judeci pe aproapele, judeca-l tinand seama de pacatele tale cugetand ca sunt mai mari cele ale tale decat ale lui. Iar de socotesti ca faci cele drepte, sa nu socotesti ca am placut lui Dumnezeu. (Chiar in cele morale, omul cand e tare, cand e slab. Acestea se succed ca niste perioade, in asa fel ca atunci cand este tare simte mila fata de ceea ce e slab in el, pana cand aceasta slabiciune se vindeca.) (Filocalia XII).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu