07.06.2009

Sfanta Treime




Învăţătura despre Sfânta Treime - termen care nu apare în Sfânta Scriptură - îşi face simţită prezenţa în filozofia creştină prin intermediul crezurilor postniceene. Unul dintre acestea este exprimat în simbolurile de credinţă creştine, mai cu seamă în Simbolul atanasian:
- Tatăl este creator, dar co-mântuitor, co-sfinţitor;
- Fiul este mântuitor, dar co-creator, co-sfinţitor;
- Duhul Sfânt este sfinţitor, dar co-creator, co-mântuitor.
Trinitarienii susţin că această dogmă este clar exprimată în Sfânta Scriptură, dar că dogma Sfintei Treimi a fost des atacată de către diverşi "eretici", cum sunt numiţi de aceştia adversarii trinităţii, precum Arie şi Macedonie, ca să amintim doar doi dintre marii contestatari ai Sfintei Treimi.
Primele două concilii ecumenice (Niceea - 325 şi Constantinopol - 381) au statornicit definitiv învăţătura de credinţă a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi, astfel că din secolul al IV-lea după Hristos se poate vorbi de o "adevărata cinstire în toată lumea creştină a Sfintei Treimi."
Doctrina Sfintei Treimi exprimată în forma: "Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, întreit în Persoane, dar Unic în fiinţă, este Dumnezeu Atotputernic, Preexistent firii şi complet Independent în raport cu orice" întradevăr face deosebire în mod fundamental de majoritatea celorlalte religii politeiste, în care dumnezeul/dumnezeii iau naştere într-un univers preexistent.
În acelaşi timp această accepţiune a Sfintei Treimi se diferenţiază net şi de viziunea monoteistă a evreiilor nominali, care în 1500 de ani până la Cristos nu au primit niciodată vreo mărturie ce i-ar fi putut duce la o asemenea accepţiune.
Problema trinităţii rămâne destul de controversată, la fel cum a fost şi la Conciliul de la Niceea. Un efect indirect al adoptării acestei dogme ca oficială de către bisericile creştine a dus la reacţii adverse în lumea orientală.
Se pot observa remarci condamnatoare şi în scrierile musulmane referitor la această dogmă, ţinând cont că şi islamul are la bază credinţa monoteistă iudaică şi îl acceptă pe Iisus Cristos drept un profet foarte important la fel ca Moise.
Din acest punct de vedere multi exegeţi susţin că "acest cuvânt simplu al adevărului despre mântuire şi despre viaţa veşnică a devenit tot mai greu de răspândit printre necredincioşi datorită acestei dogme, din punct de vedere logic, complicate a trinităţii".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu