31.07.2009

Astăzi, 1 august, ziua de naştere a Sfântului Ierarh Nikolai Kassatkin, luminătorul Japoniei

Pe când era seminarist, Ivan Dimitrovici Kassatkin (1 aug. 1836 – 3 febr. 1912) a aflat de necesitatea trimiterii unui preot rus pentru o bisericuţă din Hakodate, Japonia. Îndată a simţit acest lucru ca o chemare personală şi s-a rugat în cadrul Sfintei Liturghii ca Dumnezeu să-l lumineze, dacă este bine să facă acest lucru, după cum mărturiseşte în „Jurnalul” său, păstrat şi publicat în limbile rusă (2004) şi japoneză (2007). La sfârşitul slujbei, a avut convingerea că Dumnezeu îi binecuvintează drumul spre ţara străină.

Spre sfârşitul studiilor la Academia Teologică din St. Petersburg, Ivan s-a călugărit cu numele de Nikolai şi a fost hirotonit ulterior preot, fiind trimis în 1861 ca preot ataşat al capelei consulatului din Hakodate, după care a fost mutat în Tokio. Deşi oficial venise doar pentru comunitatea rusă din zonă, fiind interzis prozelitismul creştin în Japonia, dorinţa sa era de a aduce lumina Ortodoxiei şi poporului japonez.

Conştientizând importanţa cunoaşterii limbii japoneze în misiunea sa, Nikolai s-a dedicat o vreme studiului limbii, culturii, gândirii şi civilizaţiei japoneze, ajungând ulterior să traducă în japoneză Noul Testament, Psalmii şi cărţi de cult, precum „Triodul”, „Penticostarul” ş.a. După cum aflăm din „Jurnalul” său, înţelegea promovarea Ortodoxiei în rândul japonezilor, punctând în parte şi tradiţiile acestora, şi nu o implementare forţată a tradiţiilor ruse. Spre exemplu, la data de 6 aprilie 1901 citim despre cât de bucuros a fost Sfântul văzând japonezi ortodocşi venind la slujbă de Florii cu ramuri înflorite de... cireş.
Odată un samurai l-a ameninţat: „Străinii trebuie să moară!”, dar tocmai acesta a ajuns primul preot japonez.

În 1880 a fost numit episcop de Revel, iar în 1907, Sfântul Sinod al Rusiei l-a numit Arhiepiscop al întregii Japonii. A rămas aici şi în timpul războiului ruso-japonez, muncind din greu pentru a fi depăşite barierele naţionaliste, care ar fi putut duce la desfiinţarea sau împiedicarea creşterii Bisericii Ortodoxe din Japonia. Întrucât existau rugăciuni speciale în cult, obligatorii, pentru victoria armatei imperiale japoneze şi înfrângerea armatei ruse, episcopul a încurajat pe japonezi să se roage pentru armata lor, explicându-le că el, ca rus, nu poate face acelaşi lucru, şi s-a retras de la toate serviciile publice pe durata războiului. În schimb, s-a preocupat de soarta şi de sufletele ruşilor căzuţi prizonieri din închisorile japoneze, către care a trimis preoţi, spre asistenţă duhovnicească. Atitudinea sa a fost foarte apreciată, atât de ortodocşi, cât şi de ne-creştini.

În 1912, când a trecut la Domnul, după 48 ani de misiune în Japonia, Sfântul Nikolai ridicase o catedrală (a Învierii Domnului, în Tokio, care acum e numită „Nicholai-do”), 8 biserici, peste 400 capele şi case de adunare, sfinţise 34 de preoţi, 8 diaconi, numise 115 învăţători ai credinţei, păstorind 34.110 credincioşi. Astfel, Biserica din Japonia este acum o Biserică Ortodoxă autonomă, sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei.

Episcopul Nikolai a fost canonizat drept primul Sfânt al Japoniei, întocmai cu Apostolii, în 1970, cu sărbătoarea principală pe 3 februarie (data trecerii sale la cele veşnice), comemorată de Biserica Rusă şi de cea Japoneză pe stil vechi (la 16 februarie).

teolog Mirela Sova /http://www.lacasuriortodoxe.com/article-34444831.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu