07.07.2009

Sfintii Martiri Epictet si Astion




SFINTII MARTIRI EPICTET SI ASTION DIN HALMYRIS - 8 IULIE *
In vremea romanilor, teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra (Dobrogea de azi), era organizat ca o provincie, numita si Scythia Minor. In apropiere de bratul Sf. Gheorghe al Dunarii si de actualul sat Dunavatu de Jos (judetul Tulcea) se afla ruinele unei fortarete romano-bizantine care se numea Halmyris. Aici au patimit, intre anii 298 - 303, sau poate si mai devreme, in timpul domniei imparatului Diocletian, preotul Epictet si tanarul Astion.
Preotul Epictet era originar de undeva din Asia Mica, fiind crescut de mic copil in invataturile Domnului. Prin puterea rugaciunii sale, Dumnezeu il invrednicise de darul facerii de minuni: vindecarea fiicei paralitice a unui dregator, vindecarea unui om stapanit de duhuri necurate si a unei femei oarbe.
Actul martiric istoriseste intalnirea dintre pr. Epictet si tanarul Astion, pe care il indeamna cu blandete sa vina la Dumnezeu si la Biserica. Dupa ce primeste Taina Sfantului Botez, Astion il roaga pe pr. Epictet sa plece impreuna, in ascuns, pentru ca tatal lui, "om foarte bogat si mai marele cetatii", sa nu-i pateze, prin lacrimile sale, constiinta lui de nou ucenic al lui Hristos. Cei doi au ajuns astfel, cu o corabie, in cetatea Halmyris. Aici, tamaduirile savarsite de Sf. Epictet au continuat si insusi Astion a vindecat, prin rugaciune, pe un om chinuit de duhuri necurate si pe un om cazut de la mare inaltime.
La vreo 17 ani de la venirea lor in Halmyris, poposind in cetate comandantul militar al provinciei Scythya Minor, Latronianus, acesta este instiintat de lucrarea in slujba lui Hristos a celor doi. El a hotarat aruncarea lor in temnita, dar Sfintii Epictet si Astion au raspuns interogatoriului intr-un singur glas, spunand: "Suntem crestini, acesta ne e numele, nu suntem altceva decat slujitori ai adevaratului Dumnezeu". La judecata, fetele le straluceau ca soarele. Au fost biciuiti, sfasiati cu carlige de fier si arsi cu faclii aprinse. Declarandu-si in continuare credinta in Hristos au fost supusi la chinuri si mai mari, fiind aruncati intr-un cazan in care s-a turnat smoala si grasime in clocot, tinuti apoi 30 de zile in inchisoare, fara mancare si fara apa. Cu toate astea, nu li s-a intamplat nimic rau, ci dimpotriva, ei cantau psalmi si se rugau. Latronianus a poruncit atunci sa li se zdrobeasca fetele cu pietre, sa fie batuti cu vergi de frasin, apoi sa fie scosi dun cetate si sa li se taie capetele cu sabia.
Ajunsi la locul osandei, mucenicii au rostit o lunga rugaciune, la care multimea aflata de fata a raspuns cu "Amin". Calaii au taiat intai capul lui Astion, apoi Epictet s-a asezat peste trupul lui si indata i s-a taiat si lui capul. Era intr-o zi de 8 iulie, Epictet avand atunci 60 de ani, iar Astion 35.
Indata trupurile lor s-au facut la vedere albe ca zapada, iar cei ce se atingeau de ele cu credinta si dragoste de Dumnezeu, se tamaduiau de neputinte. Au fost stropite cu mirodenii scumpe si cu smirna si ingropate intr-un loc de cinste.
Actul martiric mai istoriseste ca, pe cand erau chinuiti cei doi marturisitori, prin Halmyris a trecut un strain care l-a recunoscut pe Astion si a mers apoi in cetatea unde traiau parintii sai, Alexandru si Marcelina. Le-a povestit toate cele ce a vazut si despre credinta cea noua pe care o marturisea cu tarie fiul lor. Indata mama sa a zis ca vrea sa devina si ea crestina.
Parintii Sf. Astion s-au urcat pe o corabie, pornind spre Halmyris, unde au ajuns insa dupa inmormantarea sfintilor mucenici. La 40 de zile de la venirea in Halmyris, Alexandru si Marcelina au fost botezati de un episcop cu numele Evangelicus, probabil in orasul Tomis. Curand, noii crestini s-au intors in tara lor, impartindu-si toata averea saracilor.
Pentru noi, romanii, actul martiric al Sf. Mc. Epictet si Astion are o mare insemnatate, caci este cea mai veche lucrare scrisa pe teritoriul tarii noastre, in limba latina vorbita de stramosii nostri daco-romani.
Sa ne rugam, dar, acestor doi mucenici, zicand: "Calcand la pamant dulcetile cele ravnitoare ale celor de jos, v-ati ridicat prin dar catre dumnezeiasca inaltime a muceniciei, patimitorilor Epictet si Astion, luminatori ai lumii. Pentru aceea, ne rugam sa ne aparati pe noi de intunericul pacatelor si de boli, rugandu-va Dumnezeului tuturor pentru noi" (O sedelna la mucenici)
* text preluat din Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu: "Sfinti daco-romani si romani" Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 33-37

Un comentariu:

  1. Fie ca sfinţii martiri Epictet şi Astion să îţi vegheze viaţa şi să o bucure pentru sârguinţa ta de a le face cunoscută viaţa şi pătimirea lor.

    RăspundețiȘtergere