04.07.2009

Suferinta-Rabdarea(partea1)



Suferinta - rabdare
ˇ Marea trebuie sa fie agitata si tulburata ca sa poata arunca la mal pamantul, iarba si toate mortaciunile pe care raurile le-a varsat intr-insa. Sa ne uitam mai bine si vom constata ca, dupa ce a fost framantata de o astfel de furtuna, marea devine foarte linistita.
ˇ Cel ce primeste necazurile din timpul de fata in asteptarea bunatatilor de mai tarziu, a aflat cunostinta adevarului si se va izbavi usor de manie si de intristare. Isi cunoaste mult mai bine complexitatea firii cel ce suporta necazurile decat cel pentru care decurge lin, fara nici un fel de probleme si care in felul acesta ramane la suprafata fiintei lui nepusa la incercare prin grele necazuri.
ˇ Nu numai cei ce mor de sabie si pe cei ce l-au marturisit pe Domnul ii incununeaza Dumnezeu, ci si pe cei ce si-au dovedit iubirea intru nevointa caci precum aceia au rabdat impunsaturile pentru domnul, asa si acestia au rabdat asuprelile si nevointa pentru Domnul.
ˇ Cel ce ia de bunavoie stare smereniei si ostenelile cele grele, fiind astfel intr-un fel pregatit dinainte, nu va mai suferi atat de mult la venirea asupra lui a ocarilor si greutatilor inevitabile vietii. Acestea nu-l vor intrista, ba chiar nici nu le va mai simti, ci dimpotriva se va bucura de ele pentru ca le vede in lumina dumnezeiasca rostul lor binefacator.
ˇ Mai bine este sa fim ispititi de oameni decat de draci, dar cel ce place Domnului ii biruieste si pe unii si pe altii. Dracii lupta descoperiti impotriva pustnicilor, iar impotriva celor ce petrec in chinovii sau savarsesc virtutea insotiti cu altii, ii inarmeaza pe cei mai fara de grija dintre frati. Dar razboiul al doilea e de departe mai usor decat cel dintai pentru ca nu exista oameni atat de amarnici cum sunt dracii. Oamenii cat de rai ar fi mai au si o parte infima de mila, mai pot fi induplecati, au slabiciunile lor: somn, foame care intrerup chinul pornit asupra-ti, pe cand dracii nu. In orice caz, poti lupta cu oamenii ce te ispitesc sau te tulbura cel putin tot atat de tare ca ei, poti afla o portita de scapare in ispitirea lor si deci ii poti infrange mai usor.
ˇ Cel ce se roaga pentru oamenii care-l nedreptatesc se impotriveste cu succes dracilor, dar cel ce se impotriveste celor dintai, e biruit de cei din urma. Lupta oamenilor impotriva noastra nu este despartita de cea impotriva dracilor, dar prin oameni lupta dracilor este mai slaba caci oamenii se mai inmoaie de rugaciunea noastra pentru ei, de vorba buna si de ajutorul ce le dam.
ˇ Avva Zosima a zis ca cel ce doreste sa umble pe calea cea adevarata si dreapta, cand se tulbura se loveste pe sine zicand: ''De ce te manii suflete al meu? De ce te tulburi ca cei ce fac spume? Chiar din aceasta arati ca esti bolnav caci de n-ai fi bolnav nu ai suferi. De ce incetand sa te ocarasti pe tine il invinovatesti pe fratele tau ca ti-a aratat boala cu fapta si cu adevarul. Ia aminte la porunca lui Dumnezeu: ''Cand era ocarat, nu ocara, cand patimea, nu ameninta'' (I Petru 2,23) ci suferea totul. Si zicea ca de va trai cineva anii lui Matusalem si nu va umbla pe calea cea dreapta pe care au umblat toti sfintii, adica cea a necinstirii lor de catre oameni, a iubirii si a rabdarii barbatesti, nu va inainta catusi de putin ci isi va cheltui anii in desert.'' Cel ce rabda va sta de-a dreapta Celui rastignit si dupa rastignire, inviat, pentru ca s-a lasat si el rastignit de ocari si si-a predat grija de sine dascalului sau, ca Hristos, tatalui. Omorand cu totul voia sa egoista, a inviat in dragostea lui Hristos.
ˇ Mustrarea te face atent la tine insuti, te face sa-ti dai seama ca e ceva rau in tine sau care face altuia impresia ca nu esti cum trebuie in vreo privinta oarecare. Drept urmare, te sileste sa te vindeci si in acea privinta si deci sa-ti castigi mantuirea. E o cruce care te desavarseste, insasi primirea mustrarii pricinuindu-i cuiva pocainta de gresale ii aduce iertarea lor.
ˇ Precum pe ostasul care a primit rani grele in vremea razboiului, imparatul nu porunceste sa-l scoata din oaste, ci mai degrab sa-l inainteze in gard, asa il incununeaza Imparatul ceresc pe calugarul care a suportat de la draci primejdii multe.
ˇ Daca hotarul trandaviei este a nu avea rabdare in nici o odihna, al rabdarii este a se socoti cineva in orice necaz ca fiind in odihna. Lenesul niciodata nu socoteste ca se odihneste cat ii place - este si aici o sete infinita a lancezelii; dimpotriva, rabdarea nu se socoteste sleita de nici o greutate.
ˇ Exista o boala pentru curatirea de pacate si este o alta pentru smerirea cugetului. Bunul si Preabunul nostru Domn si Stapan, cand vede pe unii mai trandavi in nevointa, smereste trupul lor prin boala ca printr-o nevointa mai nedureroasa. Dar uneori ea vine si pentru a ne curati sufletul de gandurile rele sau de patimi. Toate cele ce ni se intampla, vazute sau nevazute se pot primi si bine si cu patima si cu o simtire de mijloc. Am vazut trei frati supusi greutatilor: unul se revolta, altul ramase neintristat iar al treilea a cules din aceasta rod mult primind totul cu multumire.
ˇ Pe masura smeritei cugetari, ti se da tie si rabdarea in greutatile intampinate si dupa rabdarea ta ti se usureaza povara necazului tau si agonisesti mangaieri. Smerenia este ea insasi izvor al rabdarii caci nu socotesti ca ai dreptul la mangaieri, iar rabdarea stand tare, intareste firea ta incat nu mai simti greutatea necazului. Din rabdare curge in tine o forta caci vointa ascunde in ea rezerve de forta pe care nu obisnuim sa le punem in lucrare. Mai bine zis aceste rezerve de forta sunt firea noastra si ea le pune in lucrare prin vointa care e o calitate generala a ei pe care nu o pune de obicei in mod deplin in lucrare. Rezervele de putere ale firii noastre sunt de fapt nesfarsite cand ea sta in legatura cu Dumnezeu. Mai usor biruim greutatile prin rabdare decat prin lupta de a nu le primi, de a le ocoli cu orice pret, fapt in care se manifesta o frica, o slabiciune care ne face de fapt slabi. Cele dinafara ne pot zdrobi mai usor firea daca nu o intarim din rezervele ei launtrice care stau in legatura cu rezervele de putere nesfarsita ale lui Dumnezeu Care a creat si sustine firea noastra ca adevaratul ei fundament si izvor. Toate primejdiile si necazurile care nu sunt intampinate cu rabdare aduc un chin indoit caci rabdarea omului e pe masura primejdiilor ce-i vin. Atat se incordeaza omul cat e de mare greutatea careia trebuie sa-i faca fata, iar slabirea curajului este maica chinului, pe cand rabdarea e maica mangaierii si putere de a se naste din necazurile sale, fara harul dumnezeiesc care vine prin cautarea cea cu dinadinsul a rugaciunii ei si varsarea lacrimilor.
ˇ Barbatul rabdator a murit inainte de mormant facandu-si mormant chilia sa. Rabdarea se naste din nadejde si plans, caci cel lipsit de acestea doua e robul trandaviei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu