04.07.2009

Vorba desarta-Tacerea(partea2)


Vorba desarta - tacerea
ˇ A-l cerceta pe frate, bine este, dar a flecari este un lucru murdar si aceasta fapta te pune la proba. Cerceteaza-i pe toti dar pazeste-te de vorbarie si zi de pilda ca si in intalnirile Sfintilor Parinti: ''Cum te afli avva? Apoi: ''Spune-ne noua un cuvant al vietii, cum aflam calea lui Dumnezeu? Roaga-te pentru mine ca multe pacate am.'' si cele asemenea acestora. La sfarsit faceti o rugaciune si pleaca de la el cu pace.
ˇ Ce sa fac Parinte ca ma tem de rusine si de dispret caci cand cad in vreo convorbire cu unii sunt atras si robit de ea incat uit de mine iar de-mi aduc aminte de mine, mi-e rusine sa-i parasesc pe cei cu care vorbesc? - Ca sa nu cada cel slab in acestea si in iubirea de slava, trebuie sa fuga deindata de vorba multa si sa taie convorbirea dand ca motiv ca avva i-a poruncit ceva si ca se grabeste. Iar nesuportarea dispretuirii vine din necredinta. Iisus s-a facut om si a fost dispretuit; frate, esti tu oare mai presus decat El? Aceasta este necredinta si amagire a dracilor. Cel ce doreste smerenia poate oricat sa zica ''o vreau'', de nu sufera necinstiri nu poate nicidecum sa o dobandeasca. Sa nu nesocotesti ceea ce ai auzit caci altfel vei fi dispretuit prin insasi fapta ta.
ˇ Frica de Dumnezeu este in afara de orice fel de tulburare, neoranduiala si zapaceala, drept aceea de ne inarmam inainte de orice intalnire cu frica de Dumnezeu si luam aminte la noi insine cu multa atentie, cum e vom mai tulbura si pentru ce vom mai rade, caci frica de Dumnezeu nu este ras. De aceea se spune de cei nebuni ca ''isi inalta glasul lor''. apoi cuvantul celor nebuni este far’ de randuiala si fara har, iar despre cel drept se spune ca de abia zambeste. Daca deci purtam in noi pomenirea lui Dumnezeu si gandul ca trebuie sa pastram in intalnirile cu fratii smerenia si cugetarea linistita si ne place sa staruim in acestea avand in fata ochilor infricosatoarea judecata a lui Dumnezeu, starea aceasta alunga din inima noastra toate gandurile viclene. Acolo unde este liniste, blandete si smerenie locuieste Dumnezeu. Sa ne amintim de Sfantul Apostol Pavel care zice: ''Cuvantul vostru sa fie totdeauna cu har si cu sare dres'' si daca vom starui in acestea, Atottiitorul Dumnezeu ne va da cu mila lui o stare desavarsita prin frica Lui.
ˇ De indrazneala nu putem scapa de nu ne vom sili sa scurtam vorbirea caci multa vorbire nu foloseste chiar de ar parea ca se ocupa cu lucruri duhovnicesti. Cat despre ras lucrurile stau la fel caci e rodul indraznelii, fiindca de are cineva indrazneala veseliei, prin aceasta se naste in el rasul si precum s-a zis de indrazneala ca nu-l foloseste pe om, asa nu trebuie sa zaboveasca sau sa se reverse cineva nici in rasul ei, ci sa-si stranga cugetarea ca sa rosteasca cu cuviinta. Sa stii ca cei ce se revarsa in ea, toti vor cadea in curvie!
ˇ Cel ce sta de vorba cu vreunii trebuie sa-si arate fata si cuvantul vesele dar cugetarea launtrica sa suspine caci despre aceasta s-a scris: ''suspinul inimii mele inaintea Ta este pururea'' (Psalmi 37,10)
ˇ Starea launtrica inainte si in timpul convorbirilor cu ceilalti. - Precum mestesugarul nepriceput daca sta de vorba in vreme ce lucreaza isi primejduieste lucrul, asa si cel ce se foloseste de veselie. El trebuie sa se asigure cu grija luand aminte la cuvinte, la veselie si la privire ca nu cumva sa se abata cu totul de la plansul launtric. Deci unul ca acesta avand sa intre in vorba cu cineva trebuie sa-si intrebe gandul sau ce trebuie sa faca si asa sa se pregateasca pe sine caci s-a scris: ''M-am pregatit si n-am fost tulburat.'' (Psalmi 118,60) Iar a se pregati inseamna a deosebi persoanele pentru a sti din ce pricina voiesc sa vorbeasca cu noi si a-si pregati gandirea in frica lui Dumnezeu potrivit cu scopul celui ce vine. De vine cineva din prietenie sa se foloseasca cuvinte placute potrivite cu ea; daca e sa primesti Parinti, fa-o cu bucurie ca Avraam care a spalat picioarele Stapanului si ale ingerilor primindu-i cu bucurie. In fiecare caz imprejurarea ne va spune ce dispozitie sa adoptam. Cand vom pofti pe cei ce vin la noi sa ia ceva: fie de mancare, fie de bautura sa o facem cu buna dispozitie dar si aceasta sa fie tinuta sub paza ca sa nu ni se tulbure cugetarea.
ˇ Fiindca de multe ori lucrurile indiferente ma duc la vorbarie in care nu pot ocoli pacatul, ce sa fac? - Sa tinem masura in felul acesta: de stim ca am vorbit o data biruiti de un gand sa ne oprim a doua oara pe cat e cu putinta. De suntem biruiti si a doua oara, sa ne pregatim sa dam lupta si a treia oara. In felul acesta ne vom pregati pentru taierea tuturor convorbirilor urmatoare caci de va ajunge numarul lor la zece si cineva a fost biruit doar in noua si s-a oprit de la una, iata ca a ajuns mai bun decat cel ce a fost biruit in toate zece.
ˇ Daca in lucrurile bune este de folos tacerea, cu cat mai mult in cele de mijloc? Dar daca nu putem tacea, ci suntem biruiti de dorinta de a vorbi, sa nu zabovim in aceasta ca sa nu cadem din multa vorbire in cursa dusmanului. (De cate ori n-am experiat ca convorbirile ne-au facut robi nu numai demonilor prin pacatele savarsite in cursul lor, ci ne-au produs si dusmani vazuti pentru ca am spus vreun lucru ce n-a placut celor de fata, sau celor absenti carora li s-a comunicat.)
ˇ Daca dai impresia oamenilor ca taci cu voia, aceia te pot socoti mandru si ca ii jignesti. De smerenie tine sa-ti faci smerenia si virtutile neobservate.
ˇ Tulburarea ce-ti vine in cursul convorbirii este pricinuita pentru ca nu ai pomenirea lui Iisus in inima, din a nu fi adunat in tine in timp ce vorbesti, sau sa ai gandul la pacatele tale si la datoria de a ne smeri. De aici vine pasiunea pusa in convorbire - prea dam multa importanta celor ce le spunem, si noua ca si cand de noi ar depinde ca sa se cunoasca adevarul.
ˇ Cuvantul desert iese din omul desert si intretine desertaciunea din el iar omul desert e cel ce si-a ingropat bogatia adancurilor sale sau si-a uscat. O raspandind moartea desertaciunii in jurul sau.
ˇ Cand cuvintele nu slujesc scopului de a-i imbunatati si a-i umaniza pe oameni, de a produce o apropiere intre ei, ele mai mult incurca viata lor. ele incurca astfel logosul relatiilor dintre oameni, le umple de intunericul neincrederii, le arunca intr-o naclaiala murdara, acopera totul de non-sens.
ˇ Daca aud ca cineva ma vorbeste de rau pe mine, ce sa fac? - Ridica-te si fa o rugaciune mai intai pentru el, apoi pentru tine zicand: ''Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-l pe acest frate si pe mine, sluga nevrednica si ne acopera de cel rau cu rugaciunile sfintilor.''
ˇ De incepe careva sa-l barfeasca pe altul si observ, ce trebuie sa fac? - Trebuie sa tai repede ori sa muti cuvantul la o convorbire folositoare. Dar nici in ea sa nu zabovesti ca nu cumva din multa vorbarie sa se ajunga la clevetire.
ˇ Daca incepi sa vorbesti inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, aceasta e ca si cum ai invata pe ceilalti, dar daca invata cineva neavind insa putere, cuvantul lui nu este convingator, ci neroditor. Deci daca nu aduci nici un folos, ce trebuinta e sa mai vorbesti? (Orice discutie despre Dumnezeu catre altul e ca si cum i-ai preda, dar de n-ai putere sa-i inveti pe altii convingandu-i, nu te baga in vorba.)
ˇ De sunt cu prieteni de-ai mei si incep acestia sa spuna cele nefolositoare, poruncesti sa mut convorbirea la cele bune? - De stii ca primesc cu placere cuvantul lui Dumnezeu, vorbeste-le din ''Vietile Parintilor'' indreptand convorbirea spre mantuirea sufletului.
ˇ Cel ce intreaba plin de preocupare de Dumnezeu trezeste raspunderea si in cel intrebat astfel trece vibrati constiintei prezentei lui Dumnezeu de la cel ce intreaba la cel intrebat, sau acesta insusi se va simti miscat de raspunderea trezita in el, sa se roage lui Dumnezeu sa-i dea cuvantul adevarat. Un interlocutor serios il face si pe celalalt serios.
ˇ Iar pentru ca vorbesti de sfinti, urmeaza-le ascultarea si credinta aratata prin fapte si fiindca vorbesti de ascultare, sa stii ca nu e una mai buna decat cea aratata in supunere, caci in aceasta sta ascultarea. Si a zis cineva: ''Fiul ascultator va trai.''
ˇ Cand ti se cere vreun lucru sa-l faci sau ii ceri tu cuiva ceva, raspunde-i pana la a treia oara: ''Iarta-ma'' si daca staruie si dupa a treia oara, atunci fa-o cu smerenie. Iar tu la fel, cere-i de trei ori si de nu vrea, lasa-l in pace caci cearta nu e buna. Si pentru orice lucru, fie ca e vorba sa suporti ceva de la cineva, fie ca-i intinzi mana, roaga-te pana la a treia oara si de nu vrea inceteaza cu pace. Si nu-l necaji. Aceasta este adevarata cale a lui Dumnezeu in care ia aminte la tine ca sa lucrezi fara fataie, cu inima curata caci in acest caz Dumnezeu iti da mana si te ajuta prin harul Lui.
ˇ Cat despre placerea de care vorbesc Parintii, nu stii ce este - cum nu stiu multi - caci tacerea aceasta nu inseamna doar a tace cu gura. Pentru ca exista un om care graieste zece mii de cuvinte folositoare si i se socoteste ca tacere si este altul care graieste o singura data un cuvant desert si i se socoteste ca si cand ar fi calcat in picioare toate invataturile Mantuitorului.
ˇ Nu este bine sa vorbesti neintrebat.
ˇ Oamenii comunica in lucruri superficiale, materiale, din interese trecatoare si adeseori ignobile, pe cand adevarata comunicare este cea in care se aduc la mijloc problemele existentiale, capitale si grave ce determina omul la efortul de autodepasire, la deschidere, sinceritate si iubire altruista. Comunicand pe pamant lucruri superficiale si desarte, cu atat mai putin vom fi intr-o comuniune stransa intre noi si Dumnezeu dincolo.
ˇ Intelepciunea lumii prin faptul ca defineste, inchide ceea ce cunoaste in margini despartitoare ramanand departe de realitatea in care toate sunt unite in chip tainic, indefinibil. Unitatea aceasta a lor o vedem cel mai clar in Dumnezeu, daca ne deschidem lui

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu