14.09.2009

Cuviosul Serapion de Pskov

CUVIOSUL SERAPION
de la Mănăstirea Mântuitorului şi a Sfântului Eleazar din Pskov
-7 septembrie-
Sfântul Serapion din Pskov s-a născut în cetatea Yuriev (sau Derpt, actualmente Tartu în Estonia), ce se afla sub cotropire germană romano-catolică, care urmărea să stârpească Ortodoxia. Părinţii lui erau enoriaşi ai bisericii ruse cu hramul Sf. Nicolae. Cuviosul Serapion cunoştea foarte bine Sfânta Scriptură şi nu de puţine ori a apărat Ortodoxia în faţa catolicilor. Când s-a încercat convertirea sa forţată la catolicism, sfântul s-a retras în pustia Tolvsk, nu departe de Pskov, acolo unde îşi începuse nevoinţa duhovnicească şi cuviosul Eleazar (pomenit pe 15 mai). Sub îndrumarea acestuia, Cuviosul Serapion a dobândit înţelepciunea vieţii pustniceşti,dar asta nu l-a ferit de căderea în ispite. Fără binecuvântare Serapion a vrut să-l părăsească pe părintele său duhovnicesc şi să se retragă în desăvârşită linişte. Dar Dumnezeu l-a adus pe începătorul lipsit de experienţă cu picioarele pe pământ: după ce s-a rănit grav la picior, i-a părut rău de ascultarea de sine însuşi şi de nesupunere, întorcându-se la părintele său. După ce a primit Marea Schimă, Serapion a trăit cu Cuviosul Eleazar 55 de ani, păstrând cu stricteţe votul tăcerii. Tot mai mulţi fraţi au început să se adune în jurul Sf. Eleazar pentru care acesta a construit un schit închinat Sfinţilor Trei Ierarhi, impunând şi un regulament monahal. Cuviosul Serapion îndeplinea cu sârguinţă tot ce i se cerea, fiind un model de virtute printre monahi. Tuturor le era pildă în privinţa păzirii riguroase a rânduielilor călugăreşti, dar mai ales în privinţa smereniei şi ascultării faţă de Cuviosul Eleazar, stareţul său. Se nevoia în mod deosebit să nu rămână niciodată fără lucru, iar fiecare minut din timpul său liber îl folosea pentru rugăciune şi studiul Sfintei Scripturi. Pentru că a trăit respectând cu mare stricteţe şi votul sărăciei, un ucenic care a scris despre el l-a asemănat cu un "mort viu". Atât de mult a iubit sărăcia, încât după adormirea sa, nimeni nu a vrut să ia hainele sale rupte. Răbda insultele cu deosebită smerenie, învinovăţindu-se numai pe sine, cerând iertare de la cel care-l umilea. Cuviosul Serapion credea cu tărie în puterea rugăciunii comune, spunând că rostirea celor 12 psalmi[1] de unul singur în chilie nu poate egala un "Doamne miluieşte" cântat în biserică de toţi monahii adunaţi ca un singur trup înaintea lui Dumnezeu. Din cauza asprei nevoinţe s-a îmbolnăvit grav, dar i s-a arătat Cuviosul Onufrie ( pomenit pe 12 iunie) şi l-a vindecat. A proorocit cu un an mai devreme atacul germanilor romano-catolici[2] (1480) şi înfrângerea lor de către ruşi. Într-adevăr, locuitorii Pskovului, însufleţiţi de arătarea Sfântului Dovmont (pomenit pe 20 mai), cneazul cetăţii, i-au biruit pe cotropitori. Cuviosul Serapion s-a săvârşit în pace pe 8 septembrie 1480, de praznicul Naşterii Maicii Domnului, la vârsta de 90 de ani. Deoarece ziua adormirii cuviosuluii coincide cu una din cele 12 mari praznice, pomenirea sa ca praznic se face pe 7 septembrie. Însuşi Cuviosul Eleazar a îngropat trupul neînsufleţit care era numai "piele şi oase" din pricina asprelor nevoinţe. Cuviosul Serapion nu a fost despărţit de părintele său duhovnicesc nici după moarte, moaştele acestora fiind îngropate unele lîngă altele. În slujba alcătuită anume pentru cei doi sfinţi, pomeniţi împreună pe 15 mai, Cuviosul Serapion este lăudat ca primul împreună-nevoitor, "prieten şi însoţitor" al Cuviosului Eleazar. La puţin timp de la adormirea Cuviosului Serapion, un orb şi-a recăpătat vederea închinându-se la mormântul lui. De asemenea, Cuviosul s-a arătat unei femei care îşi pusese în gând să se înece din deznădejdea ce o cuprinsese din cauza necazurilor din familie. Cuviosul a apucat-o de mână şi i-a spus să cheme numele Cuviosului Serapion promiţându-i că o va ajuta. La mormântul său minunile continuă şi în zilele noastre.
(un sinaxar alcătuit după mai multe izvoare de monahul Leontie)
[1] „Rânduiala celor 12 psalmi aleşi" provine de la primii monahi din Egipt şi s-a răspândit foarte mult în monahismul din Rusia pe toată perioada existenţei acestuia.
[2] Mai precis a ordinului monahal catolic numit „Cavalerii Teutoni".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu