19.09.2009

Dimitrios Tselenghidis:"Dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici"

Către Sfânta Chinotită a Sfântului Munte
Urmărind cu un profund sentiment de responsabilitate situaţia bisericească din epoca noastră ca simplu credincios, dar şi ca profesor universitar de Teologie Dogmatică a Bisericii, aş vrea să mă adresez Dumneavoastră cu evlavie în legătură cu o temă teologică foarte serioasă. În luna octombrie a anului în curs va avea loc în Cipru, după cum se ştie, poate cea mai critică până acum Întrunire a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici. Deoarece Textul Comun, care se va emite de către această Întrunire va avea o importanţă catalizatoare în ceea ce priveşte evoluţia relaţiilor dintre cele două părţi în dialog, consider de datoria mea să vă rog stăruitor să luaţi în seamă această temă serioasă şi în special să vă ocupaţi cu atenţie cu respectivul conţinut al acestui Dialog Teologic. Comisia Mixtă Internaţională se va ocupa mai exact cu „rolul episcopului Romei în societatea (comuniunea) tuturor Bisericilor" (vezi Textul de la Ravenna, paragraful 45). Cu smerenie gândesc că, dacă veţi dezbate teologic tema şi vă veţi raporta cu luciditate la ea, se va influenţa definitiv poate configuraţia finală a Textului Comun al Întrunirii Comisiei Internaţionale. În acest fel Sfânta Chinotită va acţiona în timp util şi preventiv, pentru a nu trebui să intervină mai târziu pentru a vindeca, după cum va trebui în funcţie de necesităţi, judecând din cele din urmă, eşecurile teologice şi ecleziologice posibile din Textul Comun. În plus, să mi se îngăduie să exprim cât mai scurt posibil şi o părere teologică asupra temei în discuţie. Dezbaterea teologică programată despre primatul episcopului Romei „într-o mai mare profunzime", în luna octombrie ce se apropie, în Cipru, este din punct de vedere metodologic grăbită şi în esenţă prematură. Şi aceasta, deoarece, conform cu deontologia teologică tradiţională, va trebui să premeargă numaidecât dezbaterea teologică despre diferenţa noastră de bază faţă de romano-catolici în dogmă şi, în special, Filioque-le, infailibilitatea şi dumnezeiescul har creat, (romano-catolici) care continuă în mod greşit să susţină aceste kakodoxii dogmatice, lucrează pe faţă la caracterul identităţii romano-catolicismului şi golesc din punct de vedere teologic eclesiologia şi misteriologia lui, adică golesc esenţial caracterul prin excelenţă al Bisericii de „comunitate (societate) a îndumnezeirii" omului. Doar după deplina noastră identitate în dogmă poate urma o dezbatere despre modul de conducere a Bisericii. Diferenţierea noastră în dogmă, conform literei şi duhului Sinoadelor Ecumenice, care reies clar din Actele lor, îi aşează pe romano-catolici în afara Bisericii, fapt care se confirmă şi empiric de întreruperea comuniunii inter-sacramentale dintre noi vreme de o mie de ani. Aşadar, cum era de aşteptat, rezultă următoarea întrebare teologică: cum vom putea să discutăm raţional în respectivul Dialogul Teologic cu romano-catolicii despre poziţia instituţional-ierarhică a unei persoane (adică a papei) în Biserică, de vreme ce această persoană se află încă esenţial, dar şi formal în afara Bisericii. Dacă, cu toate acestea, se va purta teoretic doar o discuţie despre primatul episcopului Romei, să mi se permită şi aici să amintesc adevărul istoric indiscutabil că: niciodată Biserica în primul mileniu nu a recunoscut episcopului Romei vreun primat de autoritate şi jurisdicţie pe plan universal. Autoritatea supremă în Biserica din întreaga lume (Οικουμένη) a fost exercitată întotdeauna numai şi numai de către Sinoadele Ecumenice. De altfel, niciodată Biserica Ortodoxă nu a acceptat primatul papal, cum a fost înţeles şi interpretat acesta de către Conciliul I Vatican, care l-a proclamat pe papa ca interpret infailibil al conştiinţei Bisericii chiar cu posibilitatea de a fi în opoziţie cu hotărârile vreunui Sinod Ecumenic. Cu alte cuvinte, papa în Apusul catolic - prin „infailibilitatea" sa reglementată dogmatic şi de către Conciliul II Vatican şi prin primatul jurisdicţional revendicat peste întreaga Biserică - a luat în mod arbitrar locul Duhului Adevărului în Biserica Universală. În consecinţă, prin înţelegerea primatului jurisdicţional al papei cu caracter eclezial se anulează nu pur-şi-simplu şi nu doar sistemul sinodal de conducere al Bisericii, ci în mod esenţial însăşi prezenţa Sfântului Duh în ea. Cu toate cele scrise pe scurt, mă adresez Dumneavoastră pentru a vă exprima neliniştile mele cu caracter ecleziastic şi în acelaşi timp să aduc în atenţia Dumneavoastră o evaluare teologică rezumativă asupra metodologiei şi conţinutului respectivului Dialog Teologic bilateral în cadrul Comisiei Mixte Internaţionale. Sper că harul Duhului Sfânt vă Va lumina să daţi mărturia Sfântului Munte pe această temă serioasă.
Cu profund respect sărut dreapta Dumneavoastră,

Dimitrios Tselenghidis,Profesor la Facultatea de Teologie
din cadrul Universităţii Aristotelice, Tesalonic

(traducere din neogreacă de ieromonahul Fotie; sursa: http://vatopaidi.wordpress.com/2009/09/13/dialogos-orthodoxon-kai-katholikon/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu