10.09.2009

Noua carte de asigurare N.M.A.S.

ARHIMANDRITUL GHEORGHIOS KAPSANIS:
NOUA CARTE DE ASIGURARE N.M.A.S.
Fraţi monahi din Sfântul Munte şi fraţi laici din lume ne întreabă ce trebuie să facă cu noile cărţi de asigurare care poartă un Număr Matricol de Asigurare Socială (NMAS). Se întreabă dacă trebuie să accepte sau dacă trebuie să refuze primirea lor. Se neliniştesc dacă NMAS conţine numărul-simbol al lui Antihrist - 666, şi dacă prin primirea lui contribuie la împlinirea „îndosarierii electronice", care va uşura viitoarea impunere a pecetei lui Antihrist. Chestiunea are două părţi. Pentru fiecare dintre ele s-au dat răspunsuri satisfăcătoare de către Sfânta Chinotită a Sfântului Munte în anii 1987 şi 1997, când s-a pus problema ridicată de Număr Matricol de Asigurare Socială (NMAS) şi de aprobarea Acordului Schengen corespunzător, răspunsuri care sunt valabile până astăzi. Prima parte a chestiunii este că prin NMAS se realizează o formă de „îndosariere electronică". Fiecărei persoane fizice i se atribuie un număr care se zice că o va însoţi întreaga viaţă, o va descrie în toate tranzacţiile, actele juridice şi în toate raporturile ei cu serviciile de stat. Pentru această parte a temei, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte a proclamat: „Sfânta Chinotită consideră ca justificată şi neliniştea multora pentru consecinţele pe care poate să le aibă asupra libertăţii şi demnităţii omului îndosarierea electronică". (Comunicat ΕΔΙΣ, august, 1988). „Îndosarierea electronică, a cărei creare se promovează în ultima vreme şi prin vestita „carte unică de asigurare", este sigur că va deschide intrarea într-o adevărată „Nouă" epocă de coşmar" (Comunicat al Sfintei Chinotite, 5/18 martie 1993). S-a vorbit mult de lipsa democratică a acestei convenţii (Acord Shengen)... Prin această Convenţie şi Sistemul de Informaţii Shengen se facilitează încălcarea secretului personal şi se aduce atingere în mod esenţial prezumţiei de nevinovăţie a cetăţeanului... De asemenea, se dă posibilitatea puternicilor factori economici care au acces legal la datele personale ale angajaţilor să le exploateze în mod diferit" (Comunicat al Sfintei Chinotite, 11/24 februarie 1997). „O eventuală încercare de punere în aplicaţie a Acordului Shengen în ţara noastră, şi mai ales consecinţa ei necesară, emiterea buletinelor electronice şi folosirea Codului Numeric Unic de Control (C.N.U.C.) va avea ca urmare firească împotrivirea faţă de Stat a tuturor athoniţilor fără excepţie din „motive de conştiinţă"" (Comunicat ΕΔΙΣ 20.5/2.6.1997). „Proclamăm încă o dată că datoria de căpetenie a mărturisirii credinţei, dar şi credinţa în toate câte Mângâietorul le-a încredinţat ca profeţie Bisericii Creştine, ne obligă să refuzăm a primi orice tip de buletin electronic cu C.N.U.C., ca pe un lucru care atacă libertatea persoanei şi conştiinţa noastră creştină" (Comunicat ΕΔΙΣ 21.8/3.9.1997). Prescripţiile C.N.U.C. i-a determinat şi pe unii Stareţi vrednici de crezare, precum Părintele Paisie şi Părintele Epifanie Theodoropulos să se opună într-un mod foarte vehement. Părintele Epifanie mai ales a scris cu multă acrivie despre noile buletine aflate atunci în faza de emitere: „Chiar dacă au doar C.N.U.C., însă nu şi protejarea drepturilor democratice şi a libertăţilor cetăţeneşti, vom spune NU şi iarăşi NU şi de mii de ori NU acestor buletine noi orice ar trebui să înfruntăm". C.N.U.C. nu s-a emis niciodată. S-au inventat însă noile cărţi de asigurare, care conţin NMAS şi ne neliniştesc. Fără îndoială, acest număr nu este rău în el însuşi. Orice stat foloseşte toate mijloacele posiblie pentru a-şi servi cetăţenii şi pentru a-i proteja de orice răufăcători periculoşi. Ar fi absurdă pretenţia de a nu folosi cele mai noi mijloace tehnologice într-un scop bun. Cu toate acestea tehnologia contemporană, dacă într-un stat bine reglementat oferă minunate posibilităţi de servicii şi de apărare a cetăţenilor lui, în regimurile totalitare pune la dispoziţie înspăimântătoare posibilităţi de control, de urmărire şi de oprimare a oamenilor. În acest sens, „îndosarierea electronică", dacă în mâinile oamenilor cinstiţi poate să devină un instrument binecuvântat pentru a-i sluji pe cetăţenii onorabili, în mâinile tiranilor prezumtivi sau a societăţilor (statelor) nereglementate satisfăcător, poate să funcţioneze ca un instrument periculos. Epoca noastră nu este cea mai rea din istorie, dar fără îndoială este una din cele mai dificile. Problemele sociale, precum rata şomajului, imigraţia ilegală, corupţia, netransparenţa, creşterea uluitoare a criminalităţii, ilegalitatea la toate nivelurile vieţii sociale şi altele crează o nesiguranţă şi o dezorientare. Cetăţenii respectabili se întreabă dacă ţara în care au crescut şi trăiesc, în Patria pe care cu jertfele martirilor şi ale eroilor s-au construit principiile duhovniceşti şi morale ale poporului nostru biencredincios şi tradiţia sa elin-ortodoxă, mai este condusă de către legea lui Dumnezeu şi de către morala evanghelică sau dacă centre obscure de autoritate şi-au impus dominaţia la toate nivelurile vieţii noastre sociale, naţionale şi spirituale şi promit o morală antievanghelică, morala New-Age (Noii Ere) a stăpânitorului întunericului acestui veac. Zilnic ne încredinţăm că se dărâmă şi ultimele temeiuri pe care societatea noastră le-a temeluit cu frică de Dumnezeu şi cu multă osteneală şi a sperat că vor constitui punctele de sprijin ale copiilor ei. În acest climat de nesiguranţă, de confuzie şi de imoralitate, unii propovăduiesc şi zidesc „omul nou", un om fără personalitate, fără inimă, fără suflet, fără iubire, fără perspectivă veşnică, omul care va fi un număr între zeci de milioane de numere. Numărarea persoanei umane, depersonalizarea ei, este neliniştea nemărturisită a tuturor acelora care - în interiorul lor - dispun încă de împotriviri duhovniceşti. Numărarea în asigurarea socială poate să aibă neprevăzute şi dureroase consecinţe pentru demnitatea celor bolnavi şi în nevoie dintre semenii noştri. Poate să însemne sfârşitul iubirii creştine, a solidarităţii sociale, în numele unei confortabile şi rapide slujiri a lor. Privatizarea serviciilor sociale (de exemplu ale sănătăţii) într-un mediu, precum o conturează globalizarea, desfiinţează purtarea de grijă a statului. Filantropia în domeniul sănătăţii constituie o imposibilitate, după cum societatea (depersonalizată şi deja numerotată) nu se va legaliza, nici nu va avea posibilitatea să suporte cheltuielile ridicate de nevoile de spitalizare şi de îngrijire a semenilor noştri defavorizaţi. De altfel, sănătatea este un domeniu sensibil, care nu trebuie să fie plasat fără discernământ unei părţi terţe şi, mai ales, funcţionarilor ignoranţi şi depersonalizaţi ale unei asociaţii de sănătate depersonalizate şi impasibile. Aşadar, pe drept se neliniştesc pentru o astfel de utilizare a NMAS fraţii noştri din lume şi trebuie să pretindă prin orice mod democratic şi legal asigurarea drepturilor individuale şi a secretului vieţii lor personale care sunt distruse în mod tranşant şi perfid prin numerotare. NMAS ar putea mai degrabă să fie impus de către stat pentru controlul celor nelegiuiţi. Autoritatea lumească, conform Apostolului Pavel, „nu în zadar poartă sabie. Căci este slujitoare a lui Dumnezeu, izbânditoare spre mânie celui ce face răul." (Romani 13, 4). Însă niciodată nu s-ar cuveni ca NMAS să fie acordat pentru o numerotare generală a tuturor cetăţenilor fără excepţie, şi fără consimţământul lor. A doua parte a problemei este legătura ce se face între NMAS şi numărul 666. Pentru această parte a problemei, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte a proclamat pe bună dreptate: „Sfânta Chinotită participă la sensibilitatea credincioşilor creştini ortodocşi elini, care sub niciun motiv nu doresc să aibă în cartea lor personală de identitate, pe care o vor purta mereu asupra lor, numărul-simbol al lui Antihrist, fie şi numai sub forma sistemului de bare [...] Sfânta Chinotită aduce la cunoştinţă de mai înainte că Monahii Athoniţi nu vor accepta să primească noile buletine, deoarece sunt pe deplin încredinţaţi că poartă numărul 666". (Comunicat ΕΔΙΣ Αυγούστου 1988). În cadrul acestei poziţii foarte clare a Sfintei Chinotite observăm următoarele: Proclamarea Sfintei Chinotite este valabilă şi pentru NMAS. Dacă NMAS are numărul lui Antihrist, nu ar trebui să-l accepte niciun creştin ortodox. Însă NMAS este un număr care se imprimă pe cartea de sănătate prin codul de bare CODE 39, care nu are nicio legătură cu numărul 666 şi cu atât mai mult acest număr nu este rău famat. Cel puţin în punctul acesta, Statul a respectat sensibilitatea poporului nostru ortodox şi nu a preluat în NMAS prescripţiile CNUC. Dacă relaţionăm NMAS cu numărul 666 şi creăm panică deoarece, chipurile, orice tip de cod de bare cuprinde numărul lui Antihrist, exagerăm şi nu zidim pe nimeni. Totuşi, din punct de vedere pastoral, ar fi inoportun să cerem de la fiecare semen al nostru, care are motive să se mişte în societatea contemporană (motive de sănătate, de educaţie, de călătorie, tranzacţii etc.) folosind NMAS, să nu-l accepte şi să intre în impas. Cu toate acestea, acceptarea NMAS nu desfiinţează buna noastră nelinişte, pe care am avut-o de atâţia ani luptând împotriva CNUC. Buna nelinişte şi atunci şi acum are un înţeles esenţial. Certifică faptul că ne poziţionăm corect în faţa venirii lui Antihrist. Nu ne panicăm, dar nici nu ignorăm profeţia. Dintru început creştinii l-au aşteptat pe Antihrist şi făceau legătura între venirea lui şi situaţiile dificile pentru Biserică, precum prezenţa prigonitorilor creştinismului (Neron), apariţia şi activitatea noilor eretici (arianismul, etc.), invazia şi dominaţia puterilor antihristice şi a regimurilor tiranice (islam, ateismul stanilist). Aceleaşi erau situaţiile premergătoare despre care Evanghelistul Ioan scria: „şi acum mulţi antihrişti s-au arătat. Drept aceea cunoaştem că este ceasul de pe urmă" (I Ioan 2: 18). Marele Vasile, ca să folosim un exemplu autentic, trăind într-o astfel de perioadă dificilă, îl sfătuieşte pe Episcopul Varsus al Edesei - care era exilat, să rabde cu vitejie exilul pentru că va trece repede, oricât ar mai fi la uşi - completează - vremea lui Antihrist, când se cuvine să se roage pentru ca Domnul să îndepărteze necazurile sau să-l păzească în mijlocul necazurilor fără a cădea (Marele Vasile, Epistola 264). Buna nelinişte şi interesul creştinilor, în toate perioadele istoriei bisericeşti, asupra faptului că „Antihrist vine" (I Ioan 2, 18), au fost cu desăvârşire îndreptăţite şi au fost întemeiate pe cuvântul Domnului că „dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi" (Ioan 5, 43), şi pe Tradiţia Apostolică (Matei 24, 25, Marcu 13, 14, II Tesaloniceni 2, 1-12, I Ioan 2 şi 4, II Ioan 5; 6: 3). Învăţătura catehetică a Bisericii Vechi mărturiseşte că printre învăţăturile de bază către creştinii nou luminaţi era şi învăţătura despre A-Doua-Venire a Domnului şi despre venirea lui Antihrist (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheza a 15-a). S-au întâmplat însă uneori răstălmăciri ale textelor scripturistice, care au creat credincioşilor împotriviri neliniştitoare. Situaţii şi evenimente care au fost considerate ca semne ale venirii lui Antihrist au trecut ireversibil, precum anul 6000 de la facerea lumii (Vezi Sfântul Irineu de Lugdunum, Contra Eresurilor, cap. 22 şi 24), căderea Romei, dominaţia otomanilor, etc.) şi Antihrist nu şi-a făcut încă apariţia. De aceea, precum scrie Sfântul Ipolit al Romei, „căci vremea va arăta mijirea Sa" (Despre Hristos şi Antihrist, 49) şi, precum completează Andrei al Cezareei, „celor trezvitori timpul le va descoperi şi experienţa" (Comentariu la Apocalipsă, 38). Aşadar problema nu este dacă vom primi într-un document public un număr, fie şi într-un climat problematic şi prevestitor al „semnelor vremurilor" într-un fel sau altul, ci dacă-l vom accepta ca semn al închinării către Antihrist şi ca pecete a lui, atunci când el însuşi va veni. În acest sens NMAS, ca număr care va uşura Statul să-şi desfăşoare datoria faţă de cetăţeni, este din punct de vedere moral şi spiritual neutru (desigur, am spus deja că este problematică şi periculoasă numerotarea în mâinile regimurilor totalitare sau în cazul libertinajului moral al epocii noastre). Însă prezenţa NMAS în viaţa noastră ne aminteşte de datoria noastră şi poate fi cel mai bun mesaj al lui Dumnezeu către noi toţi să intensificăm pocăinţa noastră zilnică, să fim atenţi cu noi înşine „ca nu cumva să se îngreuneze inimile noastre în ospeţe şi în beţii, şi cu grijile lumeşti şi să vină peste noi năprasnic ziua aceea, căci ca o cursă va veni peste toţi cei ce şed pe faţa a tot pământul" (vezi Luca 21, 34-35). Pentru că am primit poruncă de la Domnul să luăm aminte la „semnele vremurilor" (Matei 16, 3) şi pentru că vedem că globalizarea în plan politic, economic şi religios progresează, apostazia faţă de voia lui Dumnezeu creşte, şi multă lume trăieşte cu indiferenţă faţă de viaţa duhovnicească, putem să privim aceste situaţii ca pe nişte „semne ale vremurilor" şi să cultivăm credinţa noastră, pocăinţa noastră, iubirea noastră faţă de Domnul şi cugetul nostru martiric. Astfel vom putea să ne pregătim pentru a înfrunta rătăcirea lui Antihrist, dacă va veni în zilele noastre, „ca să vă învredniciţi a scăpa de toate cele ce vor să fie [persecuţia lui împotriva Bisericii] şi a sta înaintea Fiului Omului" (vezi Luca 21, 36) cu nădejdea în viaţa veşnică împreună cu El în Împărăţia Tatălui. Această poziţie care este caracterizată de credinţă, nădejde şi dragostea, care „scoate afară frica" (I Ioan 4, 18), a recomandat-o şi Sfânta Chinotită a Sfântului Munte prin următoarea proclamaţie: „Participând la neliniştea pleromei drept-slăvitoare a Bisericii ne alăturăm duhului comunicatelor recente ale Sfântului Sinod al Bisericii Eladei, al Sfântului Sinod Eparhial al Bisericii Cretei şi al multor Sfinte Mitropolii şi Sfinte Mănăstiri [...]. Îndeplinirea datoriei de căpetenie a mărturisirii credinţei noastre în Domnul nostru Iisus Hristos nu poate păşi împreună cu un duh de tulburare şi de panică, care, dacă nu altceva, dovedeşte lipsa de credinţă şi cu siguranţă absenţa harului din inimă. Aprofundarea semnelor vremurilor şi încredinţarea apropierii vremurilor din urmă creează o bună nelinişte, a cărei consecinţă este încercarea unei pocăinţe mai desăvârşite, lupta mai hotărâtă pentru biruinţa patimilor care ne omoară şi mai buna pregătire pentru intrarea noastră în Împărăţia Mielului celui Înjunghiat (Comunicat ΕΔΙΣ 21.8/3.9.1997).
Această poziţie a noastră este datoria iubirii faţă de fraţii noştri din Sfântul Munte şi din lume, care ne întreabă despre NMAS.
Egumenul Sfintei Mănăstiri a Cuviosului Grigorie, Sfântul MunteArhimandritul Gheorghios şi fraţii mei cei întru HristosÎn Sfântul Munte, 3 august 2009

(traducere din greceşte de Leontie monahul după http://vatopaidi.wordpress.com/2009/08/24/η-νέα-κάρτα-ασφαλίσεως-αμκα/)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu