13.09.2009

Pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Gorazd

4 septembrie
Pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Gorazd, episcop de Boemia şi Moravia-Silezia[1]
Acest sfânt nou mucenic - în lume Matei Pavlic - s-a născut în 1879 în Moravia. Ca preot romano-catolic, părintele Matei s-a interesat la început de izvoarele creştinismului slavilor şi de misiunea Sfinţilor Chiril şi Metodie (vezi 11 mai) în Moravia. A fost de asemenea unul dintre iniţiatorii mişcării de reformă în sânul bisericii catolice. După primul război mondial şi după crearea statului Cehoslovacia (1919) a fost trimisă la Roma o reprezentanţă a preoţilor cehi pentru a discuta asupra autonomiei bisericii Cehoslovaciei şi permisiunea de a săvârşi messa (aşa-numita liturghie catolică) în limba cehă. Papa a refuzat să împlinească cererea lor. Astfel, aproape 800.000 de catolici, printre care şi părintele Matei, au cerut de la episcopul Patriarhiei Ortodoxe a Serbiei, Dositei - unul dintre cei mai activi foşti uniţi carpato-ruşi - să-i primească în Biserica Ortodoxă. În 1920, după vizita episcopului Dositei la Praga, părintele Matei s-a convertit la Ortodoxie. Un an mai târziu, fiind constrâns, a acceptat să fie ales episcop de Moravia - Silesia şi a fost hirotonit de Patriarhul Serbiei, Dimitrie (1920-1930), care i-a dat numele Sfântului Gorazd (vezi 27 iulie), ucenicul Sfântului Metodie. Credincios modelelor marilor misionari ai slavilor, a întreprins o foarte importantă lucrare pastorală, care a contribuit substanţial la reinstaurarea Ortodoxiei în Cehoslovacia, chiar dacă o mare parte din iniţiatorii mişcării religioase s-au retras, deoarece găseau foarte „grele" cerinţele Bisericii Ortodoxe. Episcopul Gorazd a primit cu mărinimie judecăţile, bârfele şi fel de fel de necazuri din partea vrăjmaşilor, care împiedicau lucrarea sa, zicând: „Orice adevăr se încearcă prin necazuri". A organizat multe parohii în Moravia şi în Boemia şi a zidit 11 biserici în care slujbele se săvârşeau în limba cehă, după traduceri la care trudea el însuşi; a editat în limba cehă o carte de rugăciuni pentru popor, Molitfelnicul (Trebnic), o cateheză şi multe alte cărţi ziditoare. Patriarhul sârb îl înconjura cu multă încredere şi preţuire, iar Gorazd trimitea în Serbia mulţi tineri să se pregătească pentru preoţie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şapte cehi luptători în rezistenţa antifascistă l-au ucis pe reprezentantul Reich-ului şi au cerut azil în cripta Catedralei Ortodoxe din Praga. Când a aflat aceasta sfântul, foarte neliniştit pentru întreaga sa turmă din cauza unei eventuale trădări, a cerut imediat de la cei doi preoţi ai bisericii să-i mute în altă parte. Naziştii însă i-au descoperit. Cei şapte luptători din rezistenţa antifascistă au fost executaţi imediat, cei doi preoţi au fost arestaţi şi autorităţile ocupante erau gata de severe represalii faţă de întreaga Biserică Ortodoxă. Episcopul Gorazd, cu gândul de a-i răscumpăra pe cei doi preoţi ai săi şi de a-şi salva turma, a scris autorităţilor de resort: „Mă pun pe mine însumi la dispoziţia autorităţilor. Sunt gata să suport orice, chiar şi pedeapsa cu moartea". A fost arestat pe 25 iunie 1942, a fost chinuit şi împuşcat pe 4 septembrie, pecetluind cu sângele său temeliile Bisericii din Cehoslovacia. În ciuda autosacrificării sale, represaliile împotriva ortodocşilor au continuat; bisericile au fost închise, iar preoţii au fost trimişi în lagăre de concentrare în Germania.

(traducere din greceşte de monahul Leontie după „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe" al părintelui Macarie Simonopetritul)
[1] Cinstirea sa ca sfânt a fost recunoscută mai întâi de Biserica Ortodoxă Sârbă în 1961. Patriarhia Ecumenică a purces la recunoaşterea sa oficială în anul 1987.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu