18.09.2009

REACŢIE PATRIARHALĂ LA „MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI"

Patriarhul Bartolomeu o consideră inadmisibilă. În curând Patriarhia Ecumenică va da un răspuns.
În curând se va emite un răspuns din partea Patriarhiei Ecumenice. Se pare că intrăm într-o perioadă de conflict polemic cu Patriarhia Ecumenică. Întâistătătorul Ortodoxiei a fost foarte deranjat de „Mărturisirea de credinţă", pe care o semnează mitropoliţi, ieromonahi, prea cinstitul cler, teologi şi mulţi laici. A uitat că din Franţa a proclamat cu două luni în urmă că nu vom ajunge la un potir comun cu eterodocşii, pentru că nu avem mărturisire de credinţă comună. Textul Mărturisirii de Credinţă era deja redactat şi făcea înconjurul Greciei şi al planetei când patriarhul ecumenic descindea la declaraţiile menţionate. După trecerea a două luni a schimbat poziţia. Pentru că, evident, îşi dă seama de opoziţia dinamică a poporului credincios care se împotriveşte deschiderilor sale ecumeniste şi filocatolice, precum s-a împotrivit şi în timpul fericitului arhiepiscop al Atenei Hristodulos. Patriarhul ecumenic nu doar reacţionează la „Mărturisirea de credinţă", ci ameninţă pe toţi câţi se opun deschiderilor sale ecumeniste şi filocatolice. Patriarhul, care s-a rugat împreună cu papa şi chiar a co-liturghisit în Fanar, formulează o ameninţare împotriva tuturor celor care semnează „Mărturisirea de Credinţă". Evident, pregăteşte „afurisiri" şi pedepse, după cum obişnuieşte cu cei drepţi şi cu lucrătorii Evangheliei (de pildă, cu Nikolaos Sotiropoulos), dar tace referitor la risipirea banului public de către mitropoliţii Tronului. Are dreptul să formuleze ameninţări. Nu are dreptul să se înşele, susţinând că doar dialoghează cu eterodocşii, când în mod conştient îi trădează pe Părinţii credinţei şi Sfintele Canoane care interzic rugăciunile cu eterodocşii. A călcat în picioare sfintele canoane în Fanar în timpul vizitei papei. Ne prezintă pe noi toţi, care semnăm „Mărturisirea de Credinţă" şi nu suntem de acord cu panta sa, ca irealişti, care suntem departe de secolul XXI. Şi se întreabă: „Să rămânem izolaţi în carapacea noastră, fiecare cu autarhie şi înfumurare, fără a comunica, fără a dialoga, fără a da mărturia Credinţei noastre Ortodoxe?". Nimeni nu doreşte sau a susţinut toate câte susţine patriarhul ecumenic. Vrem dialog în anumite limite şi condiţii. Nu dorim dialogul de dragul dialogului, precum face patriarhul ecumenic, care fără să fi reuşit măcar o singură cedare din partea catolicilor şi a ecumeniştilor, se roagă împreună cu ei, falsificând Adevărul Ortodoxiei şi nivelându-l cu rătăcirea. Cunoaşte păcatul pe care-l săvârşeşte, dar continuă, pentru că asta îi impun acele centre, care trasează geopolitica bisericilor. Joacă cu evlavie jocul lor. Dar nu-şi dă seama că neprietena şi nemulţumita Americă îl părăseşte (doar cu cuvintele îl susţine), Moscova cu alte puteri ecleziale - sateliţi îi dau cu piciorul şi îi contestă ecumenicitatea sa şi a Patriarhiei Ecumenice (şi această evoluţie înseamnă înfrângerea sa personală), conducerea Greciei l-a părăsit şi o mare parte a Ortodoxiei, incluzând aici şi Sfântul Munte, pune sub semnul întrebării linia sa ecumenistă şi filocatolică? Şi-a dat seama că Patriarhia Ecumenică a intrat pe cea mai defavorabilă poziţie în zilele patriarhatului său? Şi-a dat seama că nu a promovat nici o cerere a Bisericii-Mame către Statul Turc şi către Comunitatea Internaţională? Patriarhul ecumenic susţine că cei care semnează „Mărturisirea de Credinţă" îi aşează pe ecumeniştii Bisericii Ortodoxe şi pe filocatolici în afara Bisericii judecând Sinoadele şi pe Întâistătători. „În curând vor primi răspunsul corespunzător de la Patriarhia Ecumenică, pentru că astfel de lucruri sunt inadmisibile". Este, deci, inadmisibil controlul păstorilor Bisericii, care nu dispune de un papă? Este inadmisibil controlul din partea profesorilor de teologie de la Universităţile din Grecia? Este inadmisibil controlul şi propunerea restabilirii rânduielii canonice, a aplicabilităţii Sfintelor Canoane de către mitropoliţi, egumeni ai sfintelor mănăstiri, ieromonahi, clerici, teologi din învăţământul mediu şi de către persoane, care „îşi dau viaţa" pentru Ortodoxie? Patriarhul ecumenic spune că acţionează în urma unui Sinod Panortodox şi că Bisericile în Sinod au hotărât în favoarea acestor dialoguri. Însă, se întâmplă aceasta în Biserica Greciei? Pentru că Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, când şi-a dat seama de marea opoziţie a poporului credincios, a interzis fericitului[1] arhiepiscop Hristodulos să se ducă la Vatican. Fericitul, cu puţin înainte de trecerea sa în patria cea cerească, a trecut peste hotărârea Ierarhiei şi cu un grup de ecumenişti incurabili - filocatolici (toţi au primit cercetarea[2] lui Dumnezeu după această bravură a lor, dar nu şi-au schimbat poziţia), s-a dus la Vatican. Atunci a fost o mare împotrivire în sânul Bisericii. S-au opus mitropoliţii de Eghialia şi Kalavrita, de Kavala şi Thasos, de Gumenissa şi alţii. ÎPS Ambrozie al Eghialiei, adresându-se către fericitul, i-a spus că va răspunde în faţa Istoriei. Era acelaşi mitropolit, care primindu-l pe papă la Atena, subliniase că: „Vă primim chiar cu preţul schismei!". ÎPS Procopie de Thasos îl osândise pe fericitul Hristodulos pentru acţiunea sa şi semnalase că nu este posibil să întreţină un dialog ignorând Sfântul Sinod al Ierarhiei şi fără cadrul comunional, teologic şi aşa mai departe. Mai sever decât toţi, mitropolitul de Gumenissa. Au urmat şi declaraţiile altor episcopi la presiunea pleromei ortodoxe a Bisericii. În afara acestora însă avem poziţiile mitropolitului Serafim de Pireu, care i-a catalogat în scris pe catolici cum că întrunesc o erezie a ereziilor, a cerut ca Biserica Greciei să se ocupe cu demonica Uniaţie, pe care a născut-o papismul. Mitropolitul de Etoloakarnania în enciclicile sale pastorale pe care le emite cu prilejul marilor sărbători ale Ortodoxiei, îi denumeşte pe catolici eretici şi cheamă poporul credincios la priveghere şi la rugăciune, ca să nu cadă în cursa acelora care nu sunt biserică. Mitropolitul Andrei de Drinoupoleos şi Pogonianis, anul trecut, la sărbătoarea Sfântului Cosma Etolianul, a cerut credincioşilor să se roage pentru credinţa ortodoxă şi pentru Biserica Ortodoxă, deoarece sunt în pericol din cauza paşilor ecumenişti şi filocatolici ai Patriarhiei Ecumenice. A accentuat şi faptul că nu va mai vorbi, deoarece şi-a luat acest angajament în faţa Bisericii Greciei. În afara acestora, Sfântul Munte s-a dezis printr-un comunicat oficial de dispreţul Sfintelor Canoane de către patriarhul ecumenic în timpul vizitei papei în Fanar, chemându-l să înceteze scandalizarea poporului credincios. De asemenea, în timpul vizitei patriarhului ecumenic în Sfântul Munte, au existat reacţii la aceşti paşi ai apostaziei de la Sfintele Canoane ale Ortodoxiei. Amintim că egumenul Sfintei Mănăstiri Xiropotamu, Arhim. Iosif a denunţat „clar şi răspicat" patriarhului ecumenic această apostazie a sa. Egumenul Mănăstirii Marea Meteoră alcătuieşte scutul Ortodoxiei şi analizează în publicaţiile sale paşii Ortodoxiei spre erezia ecumenismului şi spre erezia papismului. Frăţiile ortodoxe prin publicaţiile lor înalţă stindarde (banere) de împotrivire la acest demers ecumenist al Fanarului şi al Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe. Mitropolitul Pavel de Kirineia, teologi din Cipru expun împotrivirile lor şi se opun nivelării Bisericii Ortodoxe cu fraţii noştri aflaţi în rătăcire. Sfânta Mănăstire a Mângâietorului (Paraklitou) din Oropos a editat o broşură în multe pagini în care analizează panerezia ecumenismului şi erezia papismului. Avem şi alte exemple. Ne limităm la cele menţionate. Cum formulează ameninţări patriarhul ecumenic împotriva creştinilor ortodocşi care contestă direct linia sa, prin care falsifică cugetul ortodox şi credinţa ortodoxă? Patriarhul ecumenic este - ar trebui să fie - păstor al păstorilor şi părinte al părinţilor. Este posibil să-şi ameninţe copiii, deoarece îi arată deviaţiile sale teologice, dogmatice şi ecleziale şi îi cer să rămână Părinte adevărat al Bisericii? Unde vrea să ajungă cu aceste ameninţări ale sale? Unelteşte în felul acesta vreo schismă în Grecia? Unelteşte în acest fel şi pe jurnaliştii - mici papagali din Atena, pe care-i ştim de către care centre sunt dirijaţi şi de către care centre sunt plătiţi ca să se pună împotriva Mărturisirii de Credinţă, să terorizeze credinciosul popor, ca să înceteze a se mai opune la acţiunile sale filocatolice? Face aceasta pentru a preîntâmpina reacţiile la toate câte unelteşte împotriva Ortodoxiei în Cipru în luna octombrie ce vine. Noroiul, ameninţările şi afurisirile nu ţin. Această tactică a urmat-o şi fericitul arhiepiscop Hristodulos. Nu a strivit cugetul ortodox. Pe el l-a cercetat Dumnezeu cu puţine luni după „lovitura de stat" în pofida Ierarhiei şi vizita sa la Vatican. Şi după câteva luni s-a dus la Începătorul vieţii, Hristos. Iar mitropoliţii, care l-au urmat, unul a făcut chimioterapie, altul „a fost strivit", altul a suferit atacuri de cord şi aşa mai departe. Ameninţările şi afurisirile sunt titlu de onoare pentru fiecare ortodox, care păstrează Sfintele Canoane ale Credinţei, sunt lucrători ai Evangheliei, lucrează în spaţiul Bisericii Ortodoxe, păstrează nefalsificată Credinţa Ortodoxă şi curate Flamurile Credinţei noastre. Aşteptăm comunicatele polemice ale patriarhului ecumenic, care uită că Ortodoxia şi Grecia merg împreună. Războiul, pe care ameninţă a-l deschide, ca să justifice apostazia sa de la Sfintele Canoane ale Credinţei Ortodoxe, va avea impact din care va ieşi păgubit. Pentru că uită că este patriarhul Neamului şi de aceea e dator să păstreze nefalsificată Credinţa care a păstrat Neamul în picioare. Misiunea sa este să păstreze nefalsificate toate câte a primit.

RĂSPUNS:
Expunem textul completpe care l-a trimis pe 31 august Agenţiei Bisericeşti „Amen", apropiatul ei colaborator, d-l Nikolaos Manghinas. Acesta are următorul conţinut:
REACŢIE PATRIARHALĂ LA „MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ" A HIPER-ORTODOCŞILOR
Ca „lucruri inadmisibile" a caracterizat Patriarhul Ecumenic Bartolomeu „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului", semnalând că în curând „fraţii noştri care sunt însufleţiţi de o râvnă exagerată" , vor primi răspunsul cuvenit din partea Patriarhiei Ecumenice. În predica sa de duminică, după Dumnezeiasca Liturghie, în Biserica „Sf. Ioan Înaintemergătorul" din Xirokrini, Vosporos, unde a slujit, Patriarhul Ecumenic a semnalat: „Suntem recunoscători Dumnezeului părinţilor noştri pentru că ne-a învrednicit să ne naştem în această Biserică, să ne botezăm în cristelniţa Bisericii Ortodoxe şi să păstrăm această credinţă mântuitoare a Bisericii Ortodoxe nefalsificată şi nedivizată. De multe ori, după cum cunoaşteţi, există aşa-numiţii „hiper-ortodocşi"(mai ortodocşi), care condamnă Patriarhia noastră şi alte Biserici Ortodoxe, pentru că întreţin dialoguri cu fraţii noştri neortodocşi, pentru că avem diferite contacte cu ei şi schimburi de vizite. Şi cum ar putea fi altfel în secolul XXI, să rămânem izolaţi în carapacea noastră, fiecare cu autarhie şi înfumurare, fără a comunica, fără a dialoga, fără a da mărturia Credinţei noastre Ortodoxe? Recent, aceşti fraţi ai noştri care sunt însufleţiţi de o râvnă exagerată au pus în circulaţie în Grecia o „Mărturisire de Credinţă", în care, nici mai mult, nici mai puţin, spun că cei care nu semnează această mărturisire, cei care au dialoguri şi contact cu eterodocşii, automat se aşează pe ei înşişi în afara Bisericii. Le mulţumim mult că ne-au aşezat în afara Bisericii (ne-au „desbisericit"). În curând vor primi răspunsul corespunzător din partea Patriarhiei Ecumenice, deoarece aceste lucruri sunt inadmisibile. Când întreaga Biserică Ortodoxă, şi nu doar Patriarhia Ecumenică, ci prin Sinod Panortodox hotărăşte să întreţină dialoguri teologice şi să aibă contact cu eterodocşii pentru ca să aflăm unde ne întâlnim şi cum am putea să revenim la unitatea credinţei primului mileniu, când - zic - toţi ortodocşii, Bisericile Oficiale, în Sinod hotărăsc în favoarea acestor dialoguri, cum poate o persoană sau mai multe persoane să se dezică de aceste hotărâri ale Sinoadelor Bisericilor lor şi să condamne Sinoadele şi pe Întâistătători că s-au îndepărtat (au alunecat) din credinţa ortodoxă?''. În Sfânta Biserică a Înaintermergătorului Ioan s-au aflat ierarhi ai Tronului Ecumenic, egumenul Mănăstirii athonite Vatopedi - Arhimandritul Efrem, ambasadorul Alexis Alexandris, Consulul Greciei în Constatinopol - Nicolaos Sapountzis, o mulţime de credincioşi din Grecia, din Cipru şi din multe ţări, chiar şi din îndepărtata Noua Zeelandă.

(Preluat din săptămânalul "Uniunii Panelenice Ortodoxe", "Ορθόδοξος Τὐπος" din 11.09. 2009, pp. 1 şi 5 şi tradus de ieromonahul Fotie)

[1] În Grecia se numeşte „fericit" orice membru al Bisericii Ortodoxe care a răposat (n.tr.).
[2] În sensul de pedeapsă pedagogică a iubirii divine (n.tr.).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu