13.09.2009

Sfântul Rafail din Sisatovaci

„SFINŢII PĂRINŢI - ÎNVĂŢĂTORII NOŞTRI":SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC RAFAIL DIN SISATOVACI
- 3 septembrie -
Acest nou sfânt al Bisericii Ortodoxe Universale a primit la Sfântul Botez Đorđe sau Gheorghe (Momcilović), fiind născut pe 23 aprilie 1875, din părinţii Velimir şi Persida, într-un sat numit Deronje în regiunea Bačka. A terminat şcoala primară aici. Când avea doar 10 ani, a plecat la mănăstirea Kovilj şi apoi la mănăstirea Bođani. Pe 26 octombrie 1896, a depus voturile monahale la mănăstirea Manasija, slujind cu egumenul Miron (Đorđević). Pe 23 noiembrie 1896, mitropolitul Mihail l-a hirotonit pe părintele Rafail ierodiacon. O dată cu maturizarea sa duhovnicească şi cu celelalte „suişuri dumnezeieşti", cuviosul Rafail şi-a înmulţit talantul pe care Domnul i l-a dăruit în arta picturii, studiind la un nivel avansat. Educaţia artistică şi-a făcut-o la Belgrad, Moscova şi în Italia. A pictat iconostasele şi bisericile din Velika Krsna (1902), mănăstirea Rakovica (1905-1906), Paćir şi Gornji Kovilj (1908-1910) şi biserica Ružica din Belgrad (1925-1926). Ieromonahul Rafail, ca un harismatic iconograf, a pictat multe icoane şi portrete ale preoţilor, fiind şi un mare pictor de peisaje. La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, arhimandritul Rafail era egumenul mănăstirii Šišatovaci (lângă Srem). După insurecţia germană (aprilie 1941) şi după formarea regatului Croaţiei fasciste, în data de 25 august 1941, ustaşii[1] catolici l-au arestat împreună cu alţi trei călugări ai mănăstirii Šišatovaci, deportându-i cu trenul la Slavonska Požega. În decursul acestei deportări, egumenul Rafail a fost torturat în diferite chipuri: l-au lovit cu diferite obiecte şi i-au smuls barba. În lagărul de concentrare din Slavonska Požega, chinurile muceniceşti ale ieromonahului Rafail au continuat. După dureroase torturi, el a murit pe 3 septembrie 1941. Nimeni nu ştie unde a fost îngropat. În acelaşi lagăr au murit nevinovaţi mii de sârbi ortodocşi. La şedinţele ordinare ale Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe din Serbia, în 1999, stareţul Rafail a fost canonizat şi numele său a fost trecut în lista sfinţilor Bisericii Sârbe în ceata sfinţiţilor mucenici. Este sărbătorit pe 21 august/3 septembrie - ziua mutării sale în Împărăţia Sfintei Treimi.
MEGALINARII(pe glasurile 2 şi 8 după podobiile greceşti)

În inima ta ai închipuitÎn culori de taină pe Hristos cel mult chinuit,Sfinte Rafaile, a Serbiei comoară,
Iar azi în cer te bucuri cu Noii Mucenici.
Ca într-o căruţă suindu-te

Pe al tău sfânt sânge către ceruri te-ai înălţat,Sfinte Rafaile, slava Ortodoxiei,

Şi ai uimit pe îngeri cu bărbăţia ta.
Roagă-te, Părinte, neîncetat

Să păstrăm credinţa neatinsă de erezii

Şi-n timp de prigoană soleşte-ne putere,Răbdare şi iertare, o, sfinte Rafail.
Sfinte Sfinţite Mucenice Rafail, roagă-te pentru noi!
(ieromonahul Fotie)
[1] (poliţia naţionalistă din Croaţia de credinţă romano-catolică, care impuneau catolicismul prin teroare şi tortură fizică cu binecuvântarea Vaticanului)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu