10.02.2010

Omilie la pericopa evanghelică a celor Trei Ierarhi


MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA,

Omilie la pericopa evanghelică a celor Trei Ierarhi:
SĂ FIM LUMINĂ!
"Voi sunteţi lumina lumii" (Matei 5,14)

Astăzi, iubiţii mei, este pomenirea celor trei mari Dascăli ai Bisericii noastre Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Nu vom vorbi despre viaţa şi lucrarea lor. Vom arunca doar o privire asupra începutului pericopei ce a fost rânduită ca citire evanghelică a sărbătorii de astăzi. Este un fragment din Predica de pe Munte. Zice acolo Domnul către ucenicii Săi, nu doar spre cei doisprezece, ci şi către credincioşii din toate veacurile: ''Voi sunteţi lumina lumii '' (Matei 5, 14).

Vorbim despre lumină, care este una din cele mai frumoase zidiri ale lui Dumnezeu.

***

Lumina, iubiţii mei, este de două feluri: materială şi spirituală.

Lumina materială. Cauză şi centru al ei este soarele, acest corp ceresc uimitor. Astronomii cercetează, dar nu pot să afle compoziţia lui cea mai profundă. Cu ce arde? Cu lemne, cu petrol, cu benzină, cu energie nucleară? Nu se ştie. Apare ca o minge, cum sunt cele cu care se joacă copiii, dar specialiştii spun că este de un milion trei sute de ori mai mare decât Pământul, iar temperatura lui ajunge la mii de grade. Lumina lui ajunge la noi, străbătând o distanţă uluitoare, care este stabilită cu exactitate. Dacă ar veni prea aproape, pământul s-ar transforma în cenuşă; dacă, iarăşi, s-ar îndepărta, atunci s-ar transforma în întregime într-un gheţar. Soarele se menţine într-o poziţie regulată ca distanţă. Şi cel mai important este ceea ce spune Domnul în Evanghelie: oferă lumina şi căldura lui în dar - poftim - şi tuturor, fără deosebire! (vezi Matei 5, 45).

Şi noi, nemulţumitori, nu-I spunem lui Dumnezeu un "mulţumesc''. De aceea, în biserică, vedeţi că înainte de dumnezeiasca Liturghie este Doxologia. Ce zicem acolo? ''Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina!''; Slavă Ţie, Doamne, Care ai făcut lumina. Dacă Dumnezeu ar vrea să stingă soarele, vai de noi! Şi poate să o facă. Cu câtă uşurinţă stingi becul la tine acasă, tot aşa El poate să stingă soarele. Şi l-a stins odată timp de trei ore întregi. Când? În Marea Vineri, când a fost răstignit Hristos. Atunci, "de la ceasul al şaselea întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea'' (Matei 27, 45). Aşadar, soarele se oferă gratuity, pe când D.E.I. a noastră, celui care nu are bani îi taie curentul. Imaginează-ţi ce-ar trebui să dăm, dacă ar trebui să plătim şi pentru soare! Dar în afară de lumina materială, există şi lumina spirituală. Lumina spirituală este Domnul nostru Iisus Hristos .''Eu sunt Lumina lumii'', a zis El însuşi (Ioan 8, 12).

Lumina este Hristos, Soare duhovnicesc. La Naşterea Domnului am cântat, că magii ''de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii'' (Tropar). Cu o diferenţă: Acest soare - cum zice ştiinţa, într-o zi se va stinge, îşi va da cea din urmă strălucire, dar Hristos nu se va stinge niciodată, lumina Lui este nemuritoare.

Hristos este lumină prin învăţătura Lui.

O învăţătură incontestabilă, cum zice şi Evanghelia astăzi (vezi Matei 5, 18). Învăţăturile lui Platon, Aristotel şi ale altora sunt licurici în faţa luminii învăţăturii lui Hristos. ''Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece ''(Matei 24, 35).

A venit la Mitropolie un tânăr modern şi cerea permisiunea de căsătorie. Îi zic:

- Tu, cu convingerile pe care le ai, faci ''căsătorie'' civilă, ca să poţi să iei femei câte vrei.
- Ei, acum, zice, toate se schimbă.
- Ce-ai spus? Zic: Există şi câteva lucruri care nu se schimbă. Soarele, de pildă, nu se schimbă; va lumina până la sfârşitul lumii. Aşa şi sfânta noastră credinţă: va continua să lumineze cu lumina lui Hristos ''pe tot omul care vine în lume''(Rugăciunea Ceasului Întâi).

Aşadar, Hristos este lumină prin învăţătura Sa, dar este lumină şi prin minunile Sale. Când vei număra stelele cerului, atunci vei putea să numeri şi minunile pe care le-a făcut, le face şi le va face până la sfârşit Domnul. Acestea demonstrează că este El este viu şi că împărăţeşte în veci.

Însă înainte de toate Hristosul nostru este lumină prin sfânta Lui vieţuire. Soarele are pete - aşa cum spun astronomii; dar Hristos este nepătat. Este singurul om care a trăit pe planeta noastră şi a spus: ''Cine dintre voi mă vădeşte de păcat? ''(Ioan 8, 46). Nimeni. Şi până şi Iuda care L-a vândut, a conştientizat păcatul său şi a mărturisit: ''Am păcătuit vânzând sânge nevinovat''( Matei 27, 4).

În sfârşit, şi după Înălţarea Sa, Hristos continuă să fie soare prin Biserica Sa, care luminează popoarele. „Cer mult luminos" se numeşte Biserica (Condac, 13 septembrie) şi de aceea, în unele biserici pe boltă se zugrăvesc stele. Biserica este un cer duhovnicesc, având ca lumini pe Sfinţii ei. Preasfânta (Fecioară Maria) este luna cea frumoasă, stele sunt Cuvioşii şi Martirii, dar în mod deosebit Părinţii - ca cei Trei Ierarhi sărbătoriţi azi - numindu-se "stele multluminoase ale tăriei celei înţelegătoare" ( Slava... Sfinţilor Părinţi).

***

Noi, iubiţii mei, oare ce suntem? Cuvântul lui Hristos este valabil şi pentru noi: ''Voi sunteţi lumina lumii'', ne spune. Adică trebuie şi noi să devenim lumină. Noi nu suntem nici stele, nici luni - desigur - nici sori, cu siguranţă. Deci, fratele meu: Nu poţi să fii o mare lumină? Fă atunci altceva. Un proverb chinezesc zice: ''În loc să judeci întunericul, aprinde o lumânărică''. Până şi o lumânărică este folositoare. Se istorisesc întâmplări, în care într-un întuneric groaznic, o lumânărică a mântuit oameni de la naufragii şi alte situaţii tragice. Fii şi tu o lumânărică!

Lumină în familie prin creştere. Eşti tată? Să nu se audă din gura ta cuvânt ruşinos, vorbă ruşinoasă, nicio înjurătură. Eşti mamă? Sfântul Ioan Gură de Aur zice: Nu te voi numi mamă, pentru că ai născut, pentru că şi animalele şi fiarele nasc. Acesta este un fenomen natural pe care l-a legiuit Dumnezeu. Aşadar, nu naşterea, ci educaţia te va arăta mamă. În felul acesta voi, părinţii, veţi deveni lumină care va lumina în casă.

Apoi, Lumină în şcoală prin educaţie. Eşti învăţător, eşti profesor? Pe lângă minte şi cunoştinţe cultivaţi-le elevilor voştri inima şi cugetarea. Desigur, astăzi aveţi de înfruntat un alt climat. Foarte puţini dintre confraţii voştri vin la biserică. Unde sunt memorabilele vremuri de demult, în care astfel de sfinte zile se sărbătoreau cu mare cuviinţă?! Acum, când sărbătoarea cade sâmbăta sau duminica, cer să se sărbătorească vineri, să nu piardă „arghia", adică ziua liberă, nelucrarea. Oameni - în mare măsură ignoranţi, că dacă ar trăi Elefterie Venizelos, ar fi numit o comisie pentru a-i examina - au pretenţia să schimbe şi ziua de sărbătoare a Bisericii. Voi însă încercaţi, iar Dumnezeu vă va ajuta.

Aşadar, Lumină învăţătorul sau profesorul, dar lumină şi elevul sau studentul prin exemplul său. Un copil sau un tânăr care crede în Hristos, fie elev de gimnaziu-liceu, fie student la Universitate, este lumină în această lume. În Franţa a circulat o carte (a fost tradusă şi în greceşte) cu titlul ''Lumina muntelui'', în care se istoriseşte viaţa unui elev care a crezut în Hristos; însă învăţătorul, profesorii şi colegii lui nu credeau şi-şi băteau joc de el - ca şi aici orice copil îndrăzneşte să rostească numele lui Hristos la şcoală îl strigă „popa''; dar acesta, prin minunata sa purtare, a reuşit să atragă întreg anturajul său. Acolo poţi să vezi ce poate face un copil.

Dar lumină şi în armată prin antrenament şi educaţie

Eşti soldat sau ofiţer? Plastiras, în Asia Mică, nu îngăduia nimănui prin Constituţia lui să blasfemieze. La fel, amiralul Pavlos Kunturiotis pe cuirasatul ''Averof''. La fel şi Kolokotronis voinicilor săi. Ei sunt modelele pentru fiecare soldat elin.

***

Iubiţii mei, lumină a fost patria noastră şi lumină trebuie să rămână pururea. Ţară a luminii neînserate, care va străluci în întreaga lume. Iar astăzi, când prăznuim sărbătoarea celor Trei Ierarhi, să ne rugăm ca toţi să primim o rază din Lumina cea neînserată care se numeşte Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care, copii ai elinilor, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Amin.

+ Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina, P. Augustinos Kantiotis în Sfânta Biserică a Sfântului Panteleimon, Florina, 30.01.1994, zi de duminică)

(traducere din elină: monahul Leontie)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu