26.05.2010

Sfantul Hristofor


Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la
pomenirea Sfântului Hristosfor

- 9 mai -

SFÂNTUL HRISTOFOR

În fiecare zi Biserica noastră sărbătoreşte sfinţi, cuvioşi şi mucenici. Astăzi este sărbătorit Sfântul Mucenic Hristofor. Dar cine a fost Sfântul Hristofor?

***

A trăit în epoca lui Deciu (249-251 d.Hr.). Era originar dintr-un ţinut barbar. Strămoşii lui erau canibali, iar el era barbar cu obiceiurile. Era, cum este descris, gigant la trup, cu o putere uriaşă, iar la înfăţişare schimonosit, foarte urât. De aceea şi în icoane unii îl zugrăvesc cu cap de câine, ca şi cum ar fi fost câine. Asta nu e corect. Pentru că nu a avut cap de câine; pictorii au făcut lucrul acesta, ca să arate cât de urât şi diform era.

În jurul vieţii lui există două tradiţii: răsăriteană şi apuseană. Conform tradiţiei răsăritene, într-un război, Sfântul Hristosfor a fost arestat şi luat rob, şi a mărturisit că crede în Hristos. L-au trimis atunci în Antiohia cu o gardă de 200 de soldaţi. Acolo, toţi aceştia s-au botezat de către Sfântul Sfinţit Mucenic Vavila. Apoi l-au adus în faţa împăratului. Acesta s-a înspăimântat de urâţenia feţei lui şi se gândea la modul în care ar putea să-l atragă spre închinarea la idoli. Aşadar, a pus două femei păcătoase, două desfrânate, pe Kallinika şi pe Akilina, să-l atragă. Dar în loc să fie atras de ele, el le-a atras pe ele cu învăţătura lui la credinţa lui Hristos. Desigur, aceste două femei au fost martirizate, fiind străpunse cu frigări pentru Domnul, şi sunt sărbătorite împreună cu el în aceeaşi zi. După acestea, împăratul, mânios din cale afară, a poruncit să-l închidă pe Sfântul Hristofor într-un vas de plumb şi să aprindă pe dedesupt un foc. Dar el a rămas nevătămat. Apoi l-au aruncat într-o fântână. La sfârşit, l-au decapitat şi astfel a luat cununa muceniciei.

***

Conform tradiţiei apusene, pentru că era foarte puternic, toţi se temeau de el. Şi avea un capriciu; spunea că vrea să-l slujească pe cel mai puternic om din lume.

Odată, a trecut prin părţile sale un împărat. Avea putere şi oşti multe. Când l-a văzut Reprovos (acesta era primul lui nume, de barbar), a făcut ochii mari şi şi-a spus în sine: Acesta este cel mai puternic om din lume, voi intra în slujba lui. Astfel, a intrat în garda lui de corp. Unde era împăratul, acolo era şi el.

Într-o zi însă, trecând printr-o peşteră, pe împărat l-a cuprins frica. Tremura ca un copil mic. Reprovos îi zice:

- Ce ai, împărate? Eu sunt aici.

Ce se întâmplase?! În peşteră era un vrăjitor care făcea magie. Şi ceilalţi, care erau în gardă, au zis:

- Vezi? Vrăjitorul este mai puternic decât împăratul, dacă îl face şi pe el să tremure.
- A, a zis Reprovos, adică vrăjitorul are o putere mai mare decât împăratul?
- Desigur, îi zic. Satana guvernează lumea, ridică şi coboară pe împăraţi, este domnitorul lumii. Cine se închină la diavol, devine om mare.
- Ce zici, năucule! Şi eu până acum am avut impresia că împăratul este cel mai puternic.

Îl lasă deci pe împărat, se duce în peştera vrăjitorului şi îi zice:

- Te voi sluji pe tine; eşti cel mai puternic.
- Foarte bine, îi răspunde vrăjitorul. Vino cu mine şi îşi voi arăta toate secretele.

Apoi, Reprovos l-a urmat.

Dar într-o zi, în timp ce treceau printr-un loc, îl vede pe vrăjitor că tremură, cade la pământ, se crispează şi face spume.

- Ce-ai păţit? îi zice.

Unul care se afla acolo îi răspunde:

- Aici este o biserică şi în curtea ei este o chilie, iar în chilie este un pustnic, care are cu el o cruce. Dacă diavolul vede crucea, cade şi se loveşte. De aceea, vrăjitorul se teme de crucea lui Hristos. Hristos guvernează lumea.
- Ce spui? - întreabă Reprovos. Hristos este mai puternic decât împăratul şi decât vrăjitorul?

Pleacă de la vrăjitor şi se duce la pustnic. Îi face o metanie şi îi zice:

- Am venit să mă înveţi religia în care crezi.

Pustnicul s-a aşezat lângă el şi i-a vorbit despre Hristos.

- Lângă tine voi rămâne, zice Reprovos.
- Nu eşti tu de călugăr aici. Te vei boteza să devii creştin, iar apoi te voi trimite să-L slujeşti pe Hristos în societate.
- Şi ce voi face acolo unde voi merge?
- Vei posti.
- Nu pot să postesc. Eu nu mă satur nici cu patru pâini.
- Vei face metanii, vei face rugăciune, vei citi Evanghelia.
- Eu nu ştiu carte.

Atunci pustnicul i-a făcut un semn şi i-a spus:

- Vezi acel râu?
- Da, zice, de multe ori l-am trecut.
- Acolo, pe timp de iarnă, mulţi copilaşi şi bătrâni se îneacă. Aşadar, vei merge acolo şi pe toţi care nu pot să treacă îi vei pune pe umerii tăi şi îi vei trece tu.
- Asta e uşor pentru mine.
- Vei rămâne acolo trei ani şi îi vei ajuta pe cei care sunt în primejdie.

S-a dus la râu şi în toate zilele îşi făcea trupul punte şi îi trecea pe toţi.

Într-o zi, a văzut pe mal un copilaş.

- Ce vrei? îl întreabă.
- Poţi să mă treci dincolo?

Îl ia pe umeri. Dar cu cât străbătea râul, copilul se îngreuia mai mult! Ca şi cum avea o tonă pe el. A asudat şi a pătimit ca să treacă râul.

Atunci a auzit un glas, care-i zicea:

- Cel pe care-L ai pe umerii tăi nu este un copil mic; este Iisus Hristos, Care ţine asupra Sa întreaga lume...

Şi Copilaşul s-a făcut nevăzut.

De atunci, Reprovos şi-a schimbat numele, s-a numit Hristofor (adică purtător de Hristos). Deoarece a purtat, a ridicat pe umerii săi pe Hristos.

***

Iubiţii mei, ce ne învaţă această istorie?

- Că Hristos nu izgoneşte pe nimeni de lângă El, chiar dacă este grosolan şi necivilizat. A luat acest barbar şi l-a făcut sfânt.
- Şi altceva ne învaţă viaţa Sfântului Hristofor. L-aţi văzut pe vrăjitor? Când a văzut crucea, a căzut jos de frică. Şi tu Îl ai pe Hristos? Nu te teme de nimic. Mai presus de toţi este Hristos.
- Mai învăţăm că Biserica noastră nu măsoară valoarea omului în bani. Cât primeşte ăsta salariu? Zic: Primeşte mulţi bani? A, e cineva. Primeşte puţini? E un nimic... „Câţi-primelnici" sunt oamenii astăzi. Ce primea Reprovos? Nimic. Gratuit îi slujea pe ceilalţi.
- De aceea, astăzi sărbătoresc toţi câţi slujesc comunitatea în transporturile în comun, şoferii, conducătorii auto, care îl au ocrotitor în maşini pe Sfântul Hristofor. Toţi aceia care sunt hamali, care ridică în spate greutăţi, câţi sunt măturători de stradă şi gunoieri. Îl consideri un nimic pe gunoier? Însă dacă nu era el, ar fi căzut holera peste oraş.

Credeţi-mă, fraţii mei, am un capriciu. Când vin oameni mari şi tari să mă viziteze, din cauza poziţiei mele, eu stau la birou. Când vin cei smeriţi ai pământului, ţărani, ciobani, muncitori, mă ridic drept, îi invit să ia loc şi discut cu ei. Da, îi iubesc şi îi respect, deoarece se ostenesc. Mâinile lor bătătorite sunt binecuvântate.

Creştinismul nu preţuieşte pe oameni după bani şi după funcţii. În altă parte se află valoarea omului şi această valoare i-a dat-o Hristos.

Vedeţi ce face creştinismul? Ia un barbar, ia un sălbatic şi îl face sfânt, creştin, slujitor al lui Dumnezeu, slujitor al aproapelui. Ia o pietricică şi o face diamant.

Acestea sunt măreţiile lui Dumnezeu. Aceste învăţături ni le dă astăzi Sfântul Hristofor.

† Episcopul Augustin

(Omilie a Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis în Sfânta Biserică a Sfântului Pantelimon de Florina, 9-5-1970)

(traducere din elină: M.L., sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=12144)

Un comentariu:

  1. Multumesc. Voi prelua si eu articolul, pentru ca abia acum l-am descoperit pe Sf Hristofor. Icoana sa m-a impresionat.

    RăspundețiȘtergere