09.07.2010

Vai voua, ecumenisti....


VAI VOUĂ, ECUMENISTI FĂTARNICI!
de Hristu K. Livanos
Ceea ce a mustrat mai mult si a înfierat cu tărie Hristos în vremea lucrării Sale pământesti a fost fătărnicia. Si pe bună dreptate, pentru că fătărnicia, după Sfântul Grigorie Teologul, este atât de vicleană si primejdioasă în societate, precum stânca din mare în care se izbeste corabia si se scufundă. Fătărnicia, după Sfântul Grigorie, este rodul invidiei. Astfel, fătarnicii, „atunci când au mânia în adânc si îsi arată dragostea răspândită la suprafată, asa cum stâncile sunt acoperite de apă, o vătămare neasteptată pricinuiesc celor care nu se păzesc".[1]
Făsărnicia este un mare rău pentru om, dar acest rău devine si mai mare atunci când omul este religios, este om al Bisericii, si mai ales cleric. Asa erau cărturarii si fariseii din vremea lui Hristos, oameni invidiosi si răutăciosi, care se străduiau să pară buni si sfinti în ochii oamenilor, dar în realitate erau morminte văruite, asa cum i-a numit Hristos, plini „de oasele mortilor si de toată necurătia"[2].
Fiecare epocă are fariseii ei, dintre care multi, ata cum am spus, se află în sânul Bisericii si sunt teologi, propovăduitori ai Evangheliei, preoti si episcopi care tin în mâinile lor Sfântul Potir. Da, din nefericire, există si episcopi. Dar să nu ne smintim. Între cei Doisprezece Apostoli nu a fost si un fătarnic si trădător al apostoliei lui si, prin aceasta, chiar si al Învătătorului lui? Ce lucru mai firesc este ca printre miile de clerici ai fiecărei epoci să se găsească si multi urmasi ai nevrednicului ucenic si apostol?
Caracteristicile episcopului fătarnic:
Cu cât este mai mare vrednicia episcopului fătarnic, cu atât mai mare este si răul pe care fătărnicia sa îl pricinuieste Bisericii. Treapta cea mai înaltă a preotiei este cea a episcopului. Si cel mai mare rău în cadrul Bisericii si, în general, în societate îl pricinuieste episcopul fătarnic. Episcopi fătarnici au existat întotdeauna, chiar si în epoca marilor Părinti ai Bisericii, secolul IV, care este considerat „veacul de aur" al Crestinismului. Atât de mare era fătărnicia episcopilor în acea vreme, încât s-a îndeletnicit cu descrierea ei si Sfântul Grigorie Teologul, scriind o poezie specială despre ea.
O redăm aici spre folosul cititorilor.
„Există, da, si unii mai vrednici de milă, nenorociti, de care ne depărtăm,
care-si schimbă ideile după împrejurările vietii si după legile vremurilor;
care se clatină în credintă si nu cinstesc cele ale lui Dumnezeu.
Nestatornici în cuvânt, care dau înapoi, sau ramuri care se rup;
lingusitori ai femeilor, otrăvuri plăcute pentru leii neputinciosi,
iar pentru cei puternici, câini care ling.
Vânători isteti ai tuturor meselor bogate,
care bat adeseori la usile celor puternici, iar nu la ale celor întelepti.
Cinstesc ceea ce multumeste pe altii, iar nu ceea ce le este de folos,
ca să-i facă răi si pe cei de aproape ai lor."[3]
Câtă asemănare cu vremea noastră! Pentru că si în vremurile noastre există episcopi fătarnici. Pe cei mai multi îi găsim în cetele ecumenistilor. Căci acolo unde se află ecumenist, există si fătărnicie, iar unde se află fătărnicie, acolo este, după toată probabilitatea, si ecumenistul.
Fătărnicia ecumenistilor este atât de mare si pricinuieste o atât de mare vătămare Bisericii, încât dacă ar fi venit iarăsi Hristos ca să propovăduiască pe pământ, ar fi mustrat-o si ar fi condamnat-o mai cu tărie, decât pe cea a cărturarilor si fariseilor. Si iată ce ar fi spus:
Hristos către ecumenisti
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, căci construiti în orase biserici mărete, însă prin smintelile voastre distrugeti credinta din inimile credinciosilor!
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, căci îi prăznuiti pe Sfinti în sărbătorile voastre, însă îi necinstiti prin faptele voastre!
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, căci vorbiti despre dragoste si unire cu ereticii, însă pe ortodocsi îi urâti si îi prigoniti!
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, care vorbiti peste tot, zi si noapte, despre dragoste, care ridicati în slăvi dragostea Tatălui Meu, însă lepădati dreptatea si judecata Lui; care ati sters cuvintele: păcat, urgie a lui Dumnezeu, iad si pocăintă din vocabularul vostru, ca să placeti oamenilor!
Povătuitori orbi, care umblati în întunericul ecumenismului si considerati că lumea este lumină, care vă numiti pe voi însivă teologi, însă lepădati teologia ortodoxă.
Slugi viclene si nevrednice! Nu stiati că „sluga aceea care a stiut voia stăpânului si nu s-a pregătit, nici nu a făcut voia lui, va fi bătută mai mult"[4]?
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, care desfiintati Canoanele Bisericii si vă rugati cu ereticii împotriva legii lui Dumnezeu.
Nebuni si orbi! Nu vedeti că cu cât vă rugati mai mult cu ei, cu atât mai mult se depărtează de adevărul Meu?
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, că pretindeti ascultare oarbă de la poporul Meu pentru împlinirea poruncilor voastre nedrepte si potrivnice lui Dumnezeu, iar voi dati cu copita ca măgarii la voia Tatălui Meu.
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, că părăsiti oile Mele si îi îmbrăcatii pe lupi.
Păstori necredinciosi si năimiti, care stricati via Mea si întinati partea Mea cu întinăciunea ecumenistă, care dati partea Mea cea dorită în pustiul neumblat al panreligiei antihristului. Cum veti scăpa de Judecata ce va să fie?
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, că ati numit ereziile Biserici, făcându-le asemenea cu Sfânta si neprihănita Mea Biserică, pe care am câstigat-o cu Sângele Meu.
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, că organizati conferinte împotriva sectelor si ereziilor noi, dar conlucrati în chip minunat cu cu cele vechi, condamnate de Sfintii Părinti.
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, că închideti oamenilor Împărătia Cerurilor; voi nu t, dar nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsati. Îi înselati pe eterodocsi cu înselare jalnică numind Biserici adunările lor satanice si asigurându-i că sunt botezati si merg pe calea cea bună si sigură.
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, că pregătiti Sinod sfânt si mare, nu ca să dati, asa cum spuneti, mărturia ortodoxă în lume, ci ca să desfiintati poruncile Mele.
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, că vă îngrijiti si vă preocupati de mediul înconjurător (natural), în loc de cel duhovnicesc, adică de pădurile pământului, care sunt mistuite de foc din pricina fărădelegilor ce se săvârsesc pe el (pământ), iar nu de sufletele oamenilor, care trebuie să mostenească Împărătia Cerurilor; de dobitoace, de zburătoare si de cele dispărute, mai degrabă decât de embrioanele umane ucise în chip înfricosător prin avorturi. Câini fără de glas, care nu latră, adormiti în paturi, cărora le place să trândăvească, încăpătânându-se să nu mustre genocidul acesta.
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, care vă fătărniciti că sprijiniti drepturile omului în parlamentele statelor, însă îi afurisiti fără justificare pe cei care vă mustră fărădelegile voastre.
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, că îl afurisiti pe robul Meu, apărătorul Numelui Meu, judecându-l fără drept de a se apăra. Căci ati spus în sinea voastră: De partea noastră este puterea legii dreptătii. Veniti să-l afurisim pe acesta, pentru că nu ne este folositor si se împotriveste lucrurilor noastre si ne impută nouă încălcările legii; greu ne este chiar si a-l vedea.
Nedreptilor si nelegiuitilor! Nu stiati că blestemul aruncat pe nedrept si care nu află loc, se întoarce la cel care l-a aruncat?
Vai vouă, ecumenisti fătarnici, că dăruiti oamenilor Coranul în loc de Evanghelia Mea, si îl mai numiti si sfânt. Dacă credeti că Coranul este sfânt, atunci vă lepădati de Mine si de Evanghelia Mea. Iar dacă nu credeti că este rătăcire si minciună, dar îl numiti sfânt ca să placesi celor de alte credinte si celor care primesc darul fătărniciei voastre, vă amăgiti si dragoste nu aveti întru voi.
* * *

S-au pocăit cărturarii si fariseii după acele înfricosate «Vai» -uri pe care le-a rostit Hristos împotriva lor? Din păcate, nu. În loc să se pocăiască, „s-au sfătuit ca să-L prindă pe Iisus, cu viclesug, si să-L ucidă"[5]. Se vor pocăi ecumenistii în urma mustrării făcută împotriva lor? Dacă l-am fi întrebat pe Sfântul Vasile cel Mare, ne-ar fi răspuns: „Nici etiopeanul nu-si schimbă pielea, nici leopardul culorile sale, nici cel întărit în dogme strâmbe nu este cu putintă să se întoarcă de la răul ereziei"[6].
Suntem îndreptătiti ca noi, astăzi, să fim mai optimisti decât luminătorul cel mare care luminează din Cer, Vasilie din Cezareea, când aceea, pe care sunt chemati ecumenistii să 0 renege, este nu o erezie, ci panerezie?
Sursa: Orthodoxos Typos, 14 Mai 2010.
[1] Despre invidie, PSB 6, 154. PG 31, 385 B.
[2] Matei 23, 27.
[3] Sfântul Grigorie Teologul, Poezia 12, La sine și despre episcopi, EPE 10, 190, BEPES 62, 97, PG 37, 1190-1191.
[4] Luca 12, 47.
[5] Matei 26, 4.
[6] Epistola 120, Lui Teodot, episcopul Nicopolei, EPE 2, 132 PG 32, 564 B.

Un comentariu:

  1. Ecumenismul nu are nici o baza in traditia si istoria Bisericii Ortodoxe: nici un sfant ortodox nu a fost vreodata ecumenist, nu a participat la intalniri cu ereticii ca sa faca schimb de experienta, nu s-a rugat impreuna cu ereticii.

    Ba din contra, falsele "uniri" care s-au realizat in Istoria Ortodoxiei au fost anatemizate si cei care s-au opus tradarii au fost trecuti in randul sfintilor si cinstiti de poporul drept-credincios care nu s-a unit cu minciuna si a aparat dreapta si sfanta credinta ortodoxa cu pretul sangelui.

    Ecumenismul s-a născut în sânul Protestantismului la începutului secolului al XX-lea, ca un efort de redobândire a unităţii pentru o lume protestantă împărţită în nenumărate grupări şi ramificaţii.

    Pr. Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre"

    Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru"

    RăspundețiȘtergere