13.02.2011

Serafim de Ioannupol vorbeste pentru Amen.gr de la Viena


Serafim de Ioannupol vorbeşte pentru Amen.gr de la Viena despre cursul dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici

Serafim de Ioannupol din Patriarhia Alexandriei (cunoscut pentru vederile sale larg-ecumeniste şi îndeosebi filo-anglicane, în ceea ce priveşte hirotonia femeilor) vorbeşte pentru Amen.gr de la Viena despre cursul dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici

Interviu acordat lui Nikos Papahristou

Pas cu pas şi cu „viteze” reduse înaintează dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici, care se desfăşoară în aceste zile la Viena, în Austria. Comisia Mixtă Internaţională de Dialog se întruneşte de alaltăieri sub co-preşedinţia Mitropolitului Ioannis de Pergam, în fruntea reprezentanţilor ortodocşi, şi a arhiepiscopului romano-catolic de Basel, Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.

La dialog participă şi Mitropolitul Serafim de Ioannupol, care, împreună cu Mitropolitul Macarie de Kenya, reprezintă Patriarhia Alexandriei. Am cerut să ni se ofere o imagine a cursului dezbaterilor, care se află în desfăşurare, precum şi în general aprecierea sa asupra cursului dialogului în desfăşurare între Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică. L-am întrebat, de asemenea, dacă crede că ar trebui să fie informaţi şi credincioşii celor două Biserici despre cursul şi concluziile dialogului, pentru a fi evitate neînţelegerile şi interpretările greşite ale tezelor care se formulează.

Urmează interviul pe care l-a acordat Mitropolitul Serafim de Ioannupol, aflat la Viena, Agenţiei de Ştiri Amen.gr şi lui Nikos Papahristou.

N.P.: Înaltpreasfinţite, spuneţi-ne ceva din climatul dialogului în desfăşurare la Viena şi despre cursul dezbaterilor de până acum.

Mitropolitul Serafim de Ioannupol:

Prezenţa ortodocşilor la Viena pentru dialogul cu romano-catolicii, aşa cum se ştie, este continuarea unei hotărâri comune a Bisericilor Ortodoxe Locale, la propunerea fericitului în adormire Patriarh ecumenic Dimitrios şi a celorlalţi Întâistătători, care a început în 1980, în Patmos şi în Rodos, cu participarea viitorilor Patriarhi: al Alexandriei – răposatul Partenie, al Antiohiei – Ignatie, al Moscovei – Kiril, al Ciprului – răposatul Hrisostomos I-ul , al Profesorilor Zizioula (acum Mitropolitul Ioannis de Pergam şi Preşedinte al ortodocşilor), Feida, Galiti şi a răposaţilor Karmiris şi Părintele Romanidis şi a altor mulţi ierarhi şi teologi ortodocşi dintre cei mai renumiţi. Adică, vorbim despre un dialog pe care Biserica Ortodoxă l-a început acum 30 de ani, în cadrul căruia în primul deceniu au avut loc cinci întâlniri, în al doilea deceniu două, iar în ultimul deceniu, cu întâlnirea prezentă de la Viena cinci. În cei 30 de ani ai acestui dialog s-au analizat teme eclesiologice, referitoare la sacramente, uniaţie şi sinodalitatea Bisericii.

Rolul coordonator al Patriarhiei noastre Ecumenice pentru începerea şi promovarea acestui dialog, are drept urmare ca fiecare patriarh ecumenic al nostru, de multe ori să primească primul gloanţele zelotiştilor. Cu toate acestea nu s-a încetat şi toate s-au desfăşurat în cadrul aplicării hotărârilor comune ale Conferinţelor Panortodoxe din Rodos şi inter-ortodoxe de la Geneva.

Trebuie să avem serios în vedere că s-a început o iniţiativă de cercetare a diferenţelor şi distanţelor, care s-au creat în urma înstrăinării de secole, aproape douăsprezece secole, dacă vom considera că înainte de schisma din 1054 a avut loc prima îndepărtare a romano-catolicilor de Biserica Ortodoxă sub Patriarhul Fotie.

Biserica Ortodoxă are conştiinţa că, fiind Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică, are datoria să aducă la cunoştinţă romano-catolicilor învăţătura ei şi, în acelaşi timp, să sublinieze de ce ea respinge Filioque-le, infailibilitatea papei şi uniaţia. Astfel, tema de dezbatere a locului episcopului în Biserică din punct de vedere eclesiologic, biblic, istoric, dogmatic şi patristic este singura cale de localizare a tuturor celor ce au legătură cu cele respinse de ortodocşi. Şi pentru că, mai exact, ne referim la Episcopul Romei, analizăm care a fost locul Episcopului Romei în primul mileniu în asociere, fireşte, şi cu locul episcopilor în Patriarhiile Istorice ale Răsăritului, în Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim.

Rolul Comisiei Mixte este să localizeze diferenţele care există între ortodocşi şi romano-catolici, cum s-au creat şi cum pot să fie soluţionate, având ca întotdeauna criteriu păstrarea integrală a învăţăturii primare a lui Hristos prin Apostolii şi Părinţii Bisericii noastre, aşa cum ea este păstrată de Sfânta Scriptură şi Tradiţia Bisericii noastre, adică în hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi învăţătura Părinţilor Bisericii noastre. Responsabilitatea finală pentru acest Dialog îl au Sinoadele Bisericilor Ortodoxe Locale şi, desigur, Sinodul Pan-Ortodox, care se va întruni în viitorul apropiat.

Trebuie să avem încredere în iniţiativele Patriarhului nostru Eumenic, kir Bartolomeu, şi ale celorlalţi Întâistătători ai noştri şi în hotărârile Sinoadelor pe care le prezidează şi niciodată să nu fim atraşi de voci care pretind că reprezintă pe străjerii Ortodoxiei.

Cei care au iniţiat şi continuă Dialogul nu au fost şi nu sunt mai puţin ortodocşi decât cei care îi critică. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Dialogul este o parte a vieţii Bisericii pe care o va folosi întotdeauna în drumul ei istoric, „Mergând, învăţaţi toate neamurile”.

În acest cadru are loc şi întâlnirea de la Viena, pentru ca reprezentanţii ortodocşi să aducă la cunoştinţă de ce Biserica Ortodoxă nu acceptă infailibilitatea episcopului Romei, ci şi ca să dea mărturie despre sistemul sinodal al Bisericii noastre.

Într-o epocă, în care din toate părţile, problemele sociale, siguranţa mondială, războaiele, catastrofa mediului şi tulburarea păcii mondiale ameninţă supravieţuirea umanităţii, creştinii sunt datori să colaboreze pentru mărturia Evangheliei, aşa încât să ocrotească Drepturile Omului şi să se instaureze Dreptatea lui Dumnezeu, pacea şi siguranţa popoarelor.

Colaborarea şi dialogul nu înseamnă în mod necesar şi o unire ”magică şi automată” a Bisericilor; aşa cum fac propagandă cei care arată neascultare şi lipsă de respect şi de încredere faţă de hotărârile responsabile ale Întâistătătorilor noştri şi ale Sfintelor Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe Locale.

Când Iisus Hristos s-a aflat în sinagogă nu s-a identificat cu ea, s-a dus ca să o prefacă în Biserică. Acelaşi lucru şi Apostolul Pavel, când s-a aflat în Agora Atenei. Aşa deci, şi astăzi, reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe au conştiinţa misiunii lor şi suntem datori să avem încredere în ei şi să ne rugăm ca Sfântul Duh să-i lumineze pentru o mai bună şi mai eficace realizare a slujirii, pe care Biserica noastră le-o încredinţează.

N.P.: Credeţi că Dialogul înaintează şi Viena va constitui încă o staţie a lui? Se va face un pas înainte sau simţiţi că nu va exista un progres important? Care sunt aşteptările dumneavoastră?

Mitropolitul de Ioannupol: Diferenţele care s-au creat în aceste secole nu pot fi depăşite aşa uşor. Ca oameni, discuţiile ne ajută să conştientizăm că „prăpastie mare este între noi şi voi”.
S-a făcut însă un început şi doar Dumnezeu ştie când vom ajunge acolo, lucru pentru care toţi ne rugăm, toţi oamenii să se mântuiască şi să trăiască realitatea mântuirii în Hristos. Nu avem dreptul să nu credem în minunile lui Dumnezeu.

Prin distanţă, înstrăinarea se măreşte. Prin Dialog, începe din nou speranţa unui drum, care îi va conduce pe oameni aproape de Părintele şi Creatorul nostru comun.

N.P.: Din partea romano-catolicilor participă pentru prima dată ca preşedinte arhiepiscopul de Basel, Kurt Koch. Care este experienţa dumneavoastră din primele contacte pe care le-aţi avut?

Mitropolitul de Ioannupol: Ei vor să ne asculte. Noi vrem să-i ascultăm. Corifeicii ierarhi ortodocşi ai Bisericii noastre, precum Înaltpreasfinţiţii Ioannis Ziziulas, Kallistos Ware, Ghenadie Limouris ai Patriarhiei Ecumenice, Macarie Tylliridis al Patriarhiei Alexandriei, Vasilie al Patriarhiei Antiohiei, Teofan al Patriarhiei Ierusalimului, Ilarion al Patriarhiei Moscovei, Irineu Bulovici şi Ignatie din Patriarhiei Serbiei, Ciprian din Patriarhia României, clerici din Patriarhia Georgiei, Arhierei precum Vasile şi Gheorghe din Biserica Ciprului, Hrisostom şi Atanasie din Biserica Eladei, Ilie din Biserica Albaniei, Ieremia din Biserica Poloniei, Gheorghe din Biserica Cehoslovaciei, dar şi profesori de frunte, precum cunoscutul domn Galitis, au această responsabilitate din partea Bisericii Ortodoxe să dea buna lor mărturie.

Arhiepiscopul Koch, care îi prezidează pe romano-catolici, este foarte pozitiv şi continuă spiritul predecesorului său, cardinalul Kasper. Este responsabil cu 14 dialoguri, pe care le desfăşoară astăzi Biserica romano-catolică şi el însuşi prezidează 4 dintre ele. Vor să ne asculte şi să înţeleagă tezele Bisericii Ortodoxe, referitoare la temele care ne despart de romano-catolici.

N.P.: Unii cred că acest dialog nu are vreo valoare şi că nu va conduce nicăieri dezbaterea despre primatul papal, că nici nu se discută ca Biserica romano-catolică să-şi revizuiască tezele ei. Se aude într-un fel o poziţie pesimistă. Credeţi că are vreo bază? Şi dacă da, atunci de ce continuarea dialogului?

Mitropolitul de Ioannupol: Când are loc orice fel de dialog uman fiecare poate să creadă ce vrea. Când însă Biserica noastră face Dialog are un scop şi un conţinut precis. Este aducerea la cunoştinţă a învăţăturii ei mântuitoare pentru mântuirea oamenilor. În consecinţă, Dialogul Bisericii are întotdeauna înţelesul chemării lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră în Hristos.
Tema Dialogului nostru în acest moment este instituţia episcopului în viaţa Bisericii şi în această perspectivă analizăm şi tema locului episcopului Romei. Tezele Bisericii romano-catolice despre locul episcopului Romei sunt cunoscute şi Biserica Ortodoxă nu le acceptă.

Responsabilitatea ortodocşilor este să expună romano-catolicilor tezele Bisericii Ortodoxe, aşa cum acestea se trăiesc cu intensitate în viaţa ei din primul secol până astăzi, referitor la locul episcopului în viaţa Bisericii şi la sistemul ei sinodal, sprijiniţi pe Sfânta Scriptură şi pe Tradiţia ei, adică pe hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi pe scrierile Părinţilor Bisericii.

N.P.: Progresul Dialogului credeţi că are legătură şi cu înţelegerea şi acceptarea celor ce se discută în cadrul lui şi de către credincioşii celor două Biserici? Este indispensabilă informarea lor?

Mitropolitul de Ioannupol: Inventarierea diferenţelor care au apărut în toate aceste secole de îndepărtare şi înstrăinare este primul stadiu al Dialogului. Inventariere nu înseamnă acceptare. Înţelegerea diferenţelor nu are forma unei dezbateri academice şi a unei confruntări dialectice şi teoretice, ci factorul favorizant pentru expunerea învăţăturii Bisericii noastre referitoare la mântuirea noastră în Hristos asupra tuturor temelor pe care le discutăm. Nu căutăm adevărul. Biserica noastră deţine tot adevărul, este Dumnezeiasca Revelaţie în Hristos, aşa cum se păstrează în Sfânta Scriptură şi în Tradiţia scrisă şi orală a Bisericii noastre. Rolul reprezentanţilor ortodocşi este să precizeze acest adevăr al Bisericii noastre. Nu avem nimic de ascuns, „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”.

Reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale îi informează pe Întâistătătorii lor şi pe Sfintele lor Sinoade Locale mai departe.

Totuşi, în drumul ei istoric, Biserica Ortodoxă a dat o deosebită importanţă informării responsabile a turmei ei. Acest lucru îl face şi acum în legătură cu prezentul Dialog.

Însă corpul competent pentru informarea corectă a membrilor Bisericii Ortodoxe sunt Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe Locale şi nu orice râvnitor (zelotist), care se aşează pe el deasupra glasului Bisericii noastre, creând schisme şi tulburări. De aceea, ori de câte ori abili (teologi), şi chiar şi clerici izolaţi şi teologi zelotişti, creează confuzie între credincioşi, fiecare Sfânt Sinod al Bisericii Ortodoxe Locale are răspunderea pastorală de a ţine la curent şi de a informa corect membrii ei.

Orice altceva este de la cel viclean şi trebuie să fim atenţi.

N.P.: Totuşi, până astăzi informarea a fost limitată şi din acest motiv clerici din ambele părţi îşi exprimă circumspecţia, ca şi împotrivirea credincioşilor celor două Biserici la continuarea Dialogului.

Mitropolitul de Ioannupol: Când unii pun întrebări în mod bine intenţionat despre acest Dialog, Biserica este datoare să le ofere pastoral-responsabil informaţiile corecte prin reprezentanţii ei competenţi, pe care ea însăşi îi hotărăşte sinodal prin Întâistătătorii ei sau prin răspunderea episcopului local.

Acest dialog se află încă în stadiul de început. Depărtarea şi înstrăinarea care s-au creat atâtea secole nu este o problemă uşoară. Ceea ce are importanţă este că a început. Chiar dacă se află în forma lui preşcolară, trebuie să sperăm în continuarea şi, mai presus de toate, să credem în minunile lui Dumnezeu, pentru că reuşita lui va fi o reală minune. Unul din cele mai mari păcate ale creştinului este să trăiască adevărul mântuirii în Hristos şi să refuze să-l transmită şi fratelui său care trăieşte departe de el.

N.P.: În cercul anterior al Dialogului s-a părut că nu există o totală concordie şi unitate a ortodocşilor. De această dată cum este climatul?

Mitropolitul de Iannupol: Puncte de vedere diferite în temele metodologiei şi alcătuirii tematicii într-un Dialog este ceva de aşteptat care se poate ivi în cursul acestuia. De aceea, premerg întâlnirile separate ale celor două Comisii, ca să aibă loc dezbaterile necesare, iar în continuare, o comisie mixtă moderatoare propune plenului Comisiei Mixte atât tema, cât şi tematica.

Reprezentanţii ortodocşi au şi concordie şi unitate, pentru că nu încearcă să-şi expună teze personale sau individuale, ci învăţătura Bisericii Ortodoxe. Acelaşi lucru îl fac şi romano-catolicii pe partea cealaltă. Un punct de vedere diferit asupra temelor metodologice şi a alcătuirii tematicii nu înseamnă absenţa concordiei şi unităţii ortodocşilor. Poate mai demult, pentru că participau mai mulţi profesori de teologie academicieni şi mai puţini clerici, se dădea impresia că dezbaterile aprinse pe teme de metodologie şi de alcătuire a tematicii să fi semnalat multora şi absenţa concordiei şi unităţii. Astăzi participă doar doi laici, marea majoritate a Comisiei Inter-ortodoxe de astăzi sunt arhierei (19).

Credincioşii să fie siguri de alegerile Întâistătătorilor noştri şi a Sfintelor Sinoade referitor la persoanele care ne reprezintă. Nu sunt mai puţin ortodocşi decât cei care ne dezaprobă. Străjerii au cunoştinţă.

Patriarhul nostru Ecumenic, kir Bartolomeu, în colaborare cu Preafericiţii Întâistătatori ai Bisericilor Ortodoxe şi cu Sfintele lor Sinoade, coordonează cu un înalt simţământ de răspundere pastorală slujirea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană şi în consecinţă şi deschiderile Bisericii Ortodoxe pentru dialogul ei cu Biserica romano-catolică. Contribuţia şi experienţa pastorală a Preşedintelui ortodocşilor, ÎPS Mitropolit Ioannis de Pergam, garantează rolul coordonator al Patriarhiei noastre Ecumenice pentru continuarea acestui important dialog.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”; sursa: amen.gr)

http://acvila30.wordpress.com/2010/09/25/serafim-de-ioannupol-vorbeste-pentru-amen-gr-de-la-viena-despre-cursul-dialogului-dintre-ortodocsi-si-romano-catolici/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu