05.03.2011

De la Sfantul Isaac Sirul


De la Sfantul Isaac Sirul:

Aici vorbește de nebunia celor ce se fățărnicesc în fața lui Dumnezeu.

Și arată care sunt semnele ei

Lucrarea inimii este însoțită de legarea mădularelor din afară și dacă o face cineva aceasta cu dreaptă socoteală (cu discernământ), este vădit, după cele spuse de părinții dinainte de noi, din arătările străine ce se ivesc în el, că nu este legat de câștigul material, nici nu iubește lăcomia pântecelui, iar mânia este străină cu totul de el.

Disprețuirii cu dreaptă socoteală îi urmează faptul de a nu se lăsa legat de nimic, precum și disprețuirea odihnei și a dorului de oameni. Și dacă cineva este pregătit să primească cu bucurie păgubiri pentru Dumnezeu, acela este curat înăuntru. Și dacă nu disprețuiește pe cineva pentru orbirea lui, e cu adevărat liber. Și cel ce nu se apropie de cel ce-l cinstește pe el, nici nu se scârbește de cel ce-l necinstește, a murit lumii în viața aceasta. Paza dreptei socoteli (a discernământului) e mai bună decât orice viețuire ce se lucrează în tot chipul și după orice măsură a oamenilor.

Despre trebuința de a nu urî pe păcătos, ci de a plânge și de a se ruga pentru el

Să nu urăști pe păcătos. Căci toți suntem vinovați. Și dacă te miști către el pentru Dumnezeu, plângi pentru el. Și de ce-l urăști pe el? Urăște păcatele lui și roagă-te pentru el, ca să te asemeni cu Hristos, Care nu se mânia împotriva păcătoșilor, ci Se ruga pentru ei. Nu vezi cum se ruga pentru Ierusalim? Căci prin multe suntem batjocoriți și noi de diavol. Și de ce urâm pe cel batjocorit ca și noi, de diavolul care ne batjocorește pe noi? De ce urăști pe păcătos, o, omule? Oare pentru că nu e drept cu tine? Dar unde este dreptatea ta, odată ce nu ai iubire (n.tr. Dreptatea adevărată este iubire. Dreptatea separată de iubire este o virtute inferioară, proprie nouă, după ce am căzut în păcat)? De ce nu plângi pentru el, ci îl prigonești? Căci din neștiință se mișcă unii în mânia lor, deși socotesc că deosebesc faptele păcătoșilor.


Fii vestitor al bunătății lui Dumnezeu, pentru că te călăuzește pe tine care ești nevrednic și pentru că ești mult dator, și nu scoate dreptul Său de la tine. Și în locul lucrurilor mici pe care le faci, îți dăruiește cele mari. Să nu numești pe Dumnezeu «drept», căci nu dreptatea Lui se vede în faptele tale. Și dacă David Îl numește pe El drept, Fiul Lui ne-a arătat că El este mai degrabă bun șii blând. [...] Nimeni altul n-a spus aceasta despre El, ca să ne îndoim de El, ci însuși Fiul Lui a mărturisit acestea despre El. Unde e dreptatea lui Dumnezeu când noi, păcătoși fiind, Hristos a murit pentru noi? Iar dacă aici ni Se arată milostiv, să credem că nu primește schimbare în privința aceasta.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu