14.07.2011



Sfantul Nou Mucenic Filumen


Troparul, glasul al treilea:

Biruitor al diavolilor,
izgonitor al puterilor întunericului,
cu blândeţea ta ai moştenit pământul
şi împărăţia din Ceruri;
mijloceşte, astfel, la Milostivul Dumnezeu,
ca să mântuiască sufletele noastre.
Pe sulul din mâna sa, scrie în limba greacă: Şi să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă.

“Arhimandritul Filumen a fost pãzitorul Mãnãstirii Ortodoxe grecesti de la Fântâna lui Iacov, din orasul Nablus, în Cisiordania (West Bank). A vietuit si a slujit ca un iconom credincios al lui Iisus Hristos, însufletit de o râvnã arzãtoare. Virtutea sa îl scotea în evidentã printre monahii si preotii Tãrii Sfinte.

La inceputul lunii noiembrie 1979, arhimandritul Filumen a fost abordat de un grup de militanti sionisti fanatici, care i-au cerut sã înlãture Crucea si icoanele din preajma Fântânii lui Iacov, deoarece este un loc sfânt al religiei lor, iar ei nu primesc sã se roage în prezenta unor astfel de simboluri ale crestinismului. Pãrintele a refuzat sã facã asa ceva, sustinând cã Fântâna lui Iacov este de secole a crestinilor. Atunci, a fost amenintat si i s-a spus sã pãrãseascã acel loc sfânt sau va suporta urmãrile.

Pe 16/29 noiembrie 1979 (ziua Sfântului Apostol Matei), în timpul unei ploi torentiale, ucigasii au nãvãlit în mãnãstire si l-au mãcelãrit pe Arhimandritul Filumen cu un topor, închipuind o cruce. Cu o loviturã de-a lungul, i-au despicat chipul, cu altã loviturã de-a latul i-au tãiat obrazul, de la o ureche la alta. I-au scos ochii. I-au tãiat în bucãti degetele mâinii sale drepte, iar pe cel mare l-au retezat dintr-o datã. Erau degetele cu care fãcea semnul Crucii.” Ucigasii nu s-au multumit sã-l mãcelãreascã pe monahul cel fãrã de vinã, ci au continuat apoi sã profaneze si biserica. A fost distrusã o troitã, au fost împrãstiate si murdãrite vasele sfintite, si întreaga bisericã a fost pângãritã într-un chip înspãimântãtor.

Autoritãtile israeliene au declarat pe moment cã poartã o investigatie, pentru a-i identifica pe cei vinovati, dar nici pânã astãzi nu a fost anuntat vreun rezultat. Fie ca Dumnezeu, pentru rugãciunile Noului Sfintit Mucenic Filumen, sã-i învredniceascã pe ortodocsii prigoniti ai Tãrii Sfinte sã reziste valului de violentã împotriva crestinilor, ce se ridicã, amenintând sã-i copleseascã.

Pe 17/30 noiembrie 1983, patriarhul Diodor al Ierusalimului, insotit de mai multi ierarhi, a deschis mormântul arhimandritului Filumen, aflat în cimitirul Frãtiei Sfântului Mormânt de pe Muntele Sionului. Sicriul a fost scos cu grijã din mormânt si, dupã ce s-a înlãturat giulgiul, moastele sale au fost aflate a fi nestricate.”

Din Buletinul informativ al Departamentului de relatii externe al Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, nr. 46, apãrut în Orthodox America, aprilie-mai 1984

“…As vrea sã afirm cã dacã nu l-as fi cunoscut pe noul sfintit mucenic Filumen, poate mi-as fi pierdut credinta. Eram necãjit, precum multi altii, pentru cã Adevãrul este slujit atât de rãu. Propãsesc tot felul de greseli. Noi, clerul, suntem rareori pãstori buni, si cei ce-l cautã pe Dumnezeu nu sunt multi, în vreme ce ereticii si sectarii atrag la ei multimi, fãrã a conta cât de rele sunt învãtãturile si vietuirea lor. Reusesc sã merg mai departe doar tinând înaintea ochilor mei chipul Pãrintelui Filumen.” (Traducere R.H.)

Fragmente din articolul apãrut în “Orthodox America”, al monahului Yeghia Yenovkian de la Manastirea Paradise, Ellisville, Mississippi.

Sursa:

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sf_filumen.htm

DESPRE MUTAREA MOAŞTELOR MUCENICULUI FILUMEN

De Crăciun, în anul 1984, a adormit în Domnul – Claudiu, Mitropolitul Pellei, pe care l-am petrecut până la cimitirul nostru de pe muntele Sion. Atunci, Patriarhul ne-a spus să-l dezgropăm şi pe părintele Filumen.
Şi, cu adevărat, am deschis mormântul şi am scos trupul afară, aşezându-l pe placa de marmură a unui mormânt alăturat. Hainele erau pe jumătate putrezite, iar monahii le-au luat ca binecuvântare, ca să le împartă oamenilor. Mâinile puteau fi îndoite. Piciorul drept, de la oul piciorului în jos, nu mai era, pentru că ucigaşul îl tăiase cu securea. Lipseau şi degetele de la piciorul stâng. Restul trupului era întreg, deşi stătuse în mormânt timp de trei ani. În schimb, de la tăietura securii, craniul era despicat şi îi lipsea nasul. Avea încă barbă şi păr. Cineva l-a curăţat cu un burete îmbibat în vin. Desigur, trupul nu emana nici un miros neplăcut. Nu fusese mâncat de viermi şi nu avea absolut nici o scobitură. Apăsam pe piept şi pe burtă, care îşi reveneau la eliberarea presiunii. Trupul a fost aşezat într-un sicriu şi îngropat în alt mormânt. A rămas acolo până în anul 1985, când a avut loc a doua dezgropare. Deja lichidele se absorbiseră, aşa că l-au aşezat în biserică. Trupul părintelui Filumen este acum ca cele ale Sfinţilor Gherasim şi Spiridon.
Mă veţi întreba: este sfânt? Cu siguranţă că este sfânt mucenic, pentru că a apărat de evreu locul de închinăciune ortodox. Pe când părintele Filumen săvârşea Vecernia, a venit evreul, l-a apucat de barbă şi l-a lovit cu securea. El a încercat, săracul, să se târască afară, ca să îşi salveze viaţa. Ştim lucrul acesta, deoarece scările erau pline de sânge. Prin urmare, este un sfânt mucenic.
În continuare, vă voi povesti un lucru minunat legat de părintele Filumen.
Pe 28 octombrie 1985, Patriarhia l-a desemnat pe Mitropolitul Paladie să slujească la o biserică mai îndepărtată. Pentru că nu mai apărea, fraţii l-au căutat la telefon în repetate rânduri. Însă nu răspundea. S-au dus şi i-au bătut la uşă, dar din nou nu au primit nici un răspuns. L-au informat pe părintele Vasile al Cezareei. S-au dus cu toţii şi l-au găsit în camera lui, căzut pe podea, aproape mort. Ce i se întâmplase? Seara a leşinat şi a rămas inconştient pe podea până dimineaţă, la zece. Au chemat de urgenţă salvarea. În salonul unde era bolnavul, a intrat şi părintele Sofronie, care avea la el un deget al părintelui Filumen. Cu toţii plângeau. Atunci, părintele Sofronie a scos degetul, l-a atins cu el pe frunte pe Mitropolitul Claudiu în formă de cruce şi a rostit un tropar al sfinţilor mucenici.
Imediat, bolnavul a respirat adânc şi a întrebat: „Unde sunt, unde sunt?“ Aceasta este dovada sfinţeniei părintelui Filumen116(Acest text a ajuns în mâna mea în urma unor coincidenţe ciudate. O mână nevăzută m-a dus spre găsirea lui. A fost cel de-al treilea eveniment sfânt care mi s-a întâmplat în legătură cu această carte [n.a.].).
Fragment din predica lui Ambrozie, Arhiepiscopul de Neapole şi Samaria, rostită în Sinodul Mănăstirii Cuviosului Grigorie, pe 24 octombrie 1986. „Cuviosul Grigorie“, Vol. 12, 1987.


Sursa:

http://www.pateric.ro/despre-mutarea-moastelor-mucenicului-filumen/


Άγιε νεομάρτυρα Φιλουμενε, πρέσβευε υπέρ ημών!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu