28.09.2011

Despre soarta-Sfantul Ioan Gura de Aur

Un fragment dintr-o omilie a Sf. Ioan Gura de Aur despre soarta sau destin:
Nu este, într-adevar, preaiubite, învatatura mai rea si mai plina de
puroi de nevindecat ca învatatura despre soarta, despre ursita! Nu
numai ca pune în sufletele celor rataciti de aceasta credinta (în
soarta) o învatatura huli¬toare, necredincioasa si pierzatoare, ci le
si îndupleca sa graiasca despre Dumnezeu cele care nici despre demoni
nu s-ar putea spune; mai tulbura si viata noastra si umple totul de
neliniste si de multa framântare. Învatatura despre soarta surpa,
distruge si arata ca de prisos tot ce ne-a fost dat de Dumnezeu si de
fire, prin prooroci si prin sfinti, spre învatatura si îndreptarea
noastra. Învatatura despre soarta face ceea ce ar face, de pilda, un
om bolnav care ar avea nevoie de doctorii, dar care nu s-ar lasa
convins sa foloseasca leacurile facute de doctorii ce stau în jurul
lui si nici n-ar vrea sa scape de boala, ci ar sta nepasator si
trândav, astep¬tând o ticaloasa moarte. Învatatura despre soarta nu ne
învata oare tot aceleasi? Sa nu dea nimeni un sfat folositor, sa nu
asculte nimeni sfatul altuia! În zadar sunt legile si judecatorii! În
zadar amenintarile si sfaturile! În zadar frica de pedeapsa, în zadar
pentru cei buni cinstirile, premiile si rasplatile! Nici daca te
straduiesti n-ai vreun folos, nici daca te trândavesti nu esti
pagubit. Omul, când e copil, sa nu se duca la scoala, când ajunge
barbat, sa nu asculte de legi, sa nu ia aminte la sfaturi si îndemnuri
de folos. Ce poate sa aduca munca si osteneala? Ca o corabie fara
lest, fara corabieri si capitan, care a dat cârma mintii furiei
furtunii, asa sa umble omul!
Sf. Ioan Gura de Aur, Despre soarta si providenta. Cuvântul V (PG 50,
766-770), Apologeticum, 2011 (editie electronica), p. 96

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu