22.09.2011

Rosia Montana: intre mit si realitate

De mai bine de 10 ani, Roșia Montană, localitate minieră din Munții Apuseni, a devenit un subiect de interes național (și nu numai), datorită unui proiect controversat care a împărțit societatea românească în două tabere. Este vorba despre proiectul RMGC care prevede exploatarea zăcămintelor de aur și argint din zona Roșiei Montane.

Cei care aprobă acest proiect văd în el singura salvare a Roșiei Montane prin crearea de noi locuri de muncă și prin asigurarea fondurilor necesare conservării bogatului patrimoniu cultural al zonei a cărei faimă este cunoscută încă din epoca romană.

Cei care îl resping se împart în mai multe categorii. Unii dintre ei (cei mai vizibili) își motivează opțiunea în primul rând prin impactul negativ pe care îl va avea proiectul asupra mediului. Alții (a căror voce se face cu greu auzită) aduc ca argument faptul că doar o mică parte din fondurile obținute de pe urma exploatării zăcămintelor vor rămâne în România.

Luptă necinstită, dublată de niște ținte false

Trebuie precizat din capul locului că exploatarea de la Roșia Montană, precum și celelalte exploatări din Apuseni, în forma în care este „gândită” în momentul de față este o palmă pe obrazul României - nimic mai mult decât un jaf, un bir plătit unor imperii „necunoscute”. Cel puțin la fel de grav este faptul că de mai bine de 10 ani subiectul Roșia Montană, și salvarea ei, a fost manipulat în așa fel încât mulți dintre români nu sunt dispuși să mai stea să analizeze cu discernământ soluțiile propuse nici de promotorii exploatării, nici de cei care o contestă, astfel încât reacțiile „Mai lăsați-mă cu Roșia Montană! Cântați aceeași placă de ani de zile! România are nevoie de bani! Cumva trebuie să facă rost de ei!” sau „Știu că exploatarea nu aduce beneficii României, dar nu am ce să fac, pentru că sunt prea mic.” sunt foarte probabile. Se pune accentul pe imagine, fără a se oferi soluții viabile.

Printre argumentele pe care le aduc susținătorii proiectului se numără crearea unor noi locuri de muncă. În urmă cu câțiva ani, Academia Română publica un raport [1] în care este precizat faptul că exploatarea de la Roșia Montană va dura mai puțin de 30 de ani, deci locurile de muncă vor fi temporare. Mai mult decât atât, cele 3600 de locuri de muncă pe care RMGC susține că le va crea, sunt de fapt maxim 1040 de locuri de muncă [2].
Un alt argument îl reprezintă faptul că numai exploatarea RMGC [3] poate oferi fondurile necesare conservării patrimoniului din zonă, aflat într-un stadiu avansat de degradare. O întrebare firească ce se ridică este următoarea - de ce s-a ajuns în situația ca România să nu-și permită finanțarea conservarii propriului patrimoniu? Răspunsul este unul simplu, trist - pentru că reprezentanții statului român s-au retras pur și simplu din această zonă, provocând „falimentarea” ei. O falimentare închipuită, din moment ce o companie străină este dispusă să investească o anumită sumă de bani, pentru niste beneficii cu mult mai mari.[4]

Printre argumentele pe care le aduce cea de-a doua categorie, a celor care contestă proiectul, se numără folosirea unor tehnologii care vor distruge mediul. Deși în anul 2010 niște europarlamentari români cereau CE interzicerea mineritului cu tehnologii pe bază de cianuri, forul european a considerat că nu se justifică interzicerea mineritului bazat pe aceste tehnologii.[5] Ciudat este faptul că mulți dintre cei care au confiscat salvarea Roșiei Montane, organizați în asociații vehiculatoare de „principii europene”, s-au trezit peste noapte apărători ai valorilor tradiționale românești, deși, până mai ieri se declarau liber-cugetători.[6] Mai mult, țintele pe care le urmăresc „salvatorii” Roșiei Montane, poate din neștiință, nu neapărat din rea-credință, sunt unele false.

Demiterea miniștrilor și blocarea unor legi sau găsirea unor soluții viabile pentru Roșia Montană

Un fost ministru al culturii spunea că proiectul de la Roșia Montană este unul de tip colonial și că toate partidele au oamenii lor care susțin proiectul RMGC.[7] Este mai mult decât evident faptul că se încearcă distragerea atenției celor bine intenționați către niște acțiuni sortite eșecului sau care nu oferă soluții fezabile. Să fie acest lucru o simplă coincidență sau este o lucrare programată? Dacă în spatele „societății civile - salvatoare a Roșiei Montane” nu ar sta oameni care ar avea de câștigat, indiferent de scenariu, am fi tentați să credem că totul este o coincidență.[8]

În timp ce ONG-urile aleargă pe câmpuri pustiite, oamenii din Roșia Montană (cei care au mai rămas acolo) nu au cu ce să trăiască, nu au bani pentru a-și trimite copiii la studii. Chiar Gabriel Resources ne spune asta. [9] De ce niciun ONG din România nu a încercat să facă ceva practic pentru oamenii din această zonă? Știm cu toții că situația lor este una gravă, că pur și simplu nu au cu ce să trăiască, dar facem ceva pentru ei?
Dacă am facem ceva, măcar puțin, ar înțelege și ei, am întelege și noi, că Roșia Montană nu e a lor, nu e a noastră, ci a urmașilor, urmașilor noștri.
Până acum, „societatea civilă" (cea puternic mediatizată), a vorbit, a informat, a distras atenția. Și cam atât.[10]

Slavă Domnului că mai există încă români adevărați, precum Alexandru Tomescu, ce nu acceptă să vândă și să se vândă.[11] În modul acesta Roșia Montană poate fi salvată - prin gesturi simple, dar ferme, fără risipiri în eforturi inutile.

--


Cercul StudențescFloarea de Foc
_____________

2 comentarii:

  1. Nuconfundati ONG-urile cu remus Cernea. Informati-va ce este "Alburnus Maior" si ce este Fundatia Culturala Rosia Montana, ONG-urile care au stopat in justitie abuzurile RMGC si ale autoritatilor locale. Intrati pe rosiamontana.org, site-ul asociatiei "Alburnus Maior", a localnicilor din Rosia, si dupa aia comentati. Acest articol este un talmes-balmes de referinte aiurea si de false argumente. Nu e rolul ONG-urilor sa "faca ceva" (presupun sa investeasca) pentru locuitorii din zona. Rolul lor e sa atraga atentia aspura abuzurilor si a nerespectarii legii.
    Pana acum, societatea civila, cea adevarata, care a facut diferenta la Rosia Montana, nu a fost mediatizata. Repet: informati-va, suntei pe din afara.

    RăspundețiȘtergere
  2. Câmpurile pustiite despre care vorbiţi sunt 3 procese câştigate, împotriva statului român, prin decizii definitive şi irevocabile. Astfel, PUG-ul şi PUZ-ul emis de Primăria R. M. au fost anulate (definitiv şi irevocabil). În 2004 s-a emis un certificat de descărcare arheologică a Muntelui Cârnic, de către Min. Culturii, condus la acea vreme de Răsvan Theodorescu, care acum e angajat al Companiei RMGC. De asemenea, şi acest act a fost anulat definitiv şi irevocabil de către instanţă. În 2010 s-a emis un nou PUZ, anulat DIN NOU de instanţă. Aceste procese au fost intentate şi câştigate de Asociaţia Alburnus Maior şi Fundaţia CUlturala R. M.
    Partea cu "roşienii nu au cu ce să trăiască" este discutabilă. http://kamikazeonline.ro/?s=epistolari
    Eugen David, localnic din ROşia, spune că el nu a simţit criza şi că atâta timp cât o să aibă "pământ ce lucra" şi cele 10 vaci, el nu va avea nevoie de nimic. A afirmat că nu are nevoie de nicio Companie. Munca în propria lui gsopodărie îi oferă tot ceea ce are nevoie.
    ONG-urile au diferite scopuri. Sunt ONG-uri de protecţie mediului, patrimoniu, protecţia animalelor, a copiilor, de ajutorare a familiilor, de protecţie a femeilor etc. Activitatea de voluntariat este ca o universitate, iar asociaţiile, ca nişte mici facultăţi. Noi, deja facem două facultăţi, că ne ocupăm atât de problema mediului, cât şi a patrimoniului :). Din pct. de vedere logistic, efectiv nu ai nici timp şi nici bani să îi ajuţi cu bani pe acei oameni. Plus că.. eu, de exemplu, pt. un job mai bunişor, am plecat din localitatea de origine, şi am venit să lucrez în Bucureşti.
    Şi să ştii că nu e nimeni obligat să dea bani cuiva. ONG+urile veghează activitatea legislativă a statului român, asta e datoria lor, atât. Nu e dator ONG+ul să pună pâinea pe masă. Românul e învăţat să i se dea, că aşa l-a educat nea Nicu. Însă nu e normal. Fiecare trebuie să lupte, să muncească pt. un venit, pt. o viaţă frumoasă, pt. idealurile lui etc. Acest lucru e valabil pt. toţi oamenii. Aşa e viaţa, ce să facem?

    RăspundețiȘtergere