14.10.2011

Doamne, fie voia Ta

O mica, dar frumoasa rugaciune dintr-o pisanie suceveana, potrivita noua ca sa ne mai tempereze elanul uneori ridicol al unor nerabdatoare asteptari de pe urma nevointelor de novici.

O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea, din Tine, robul meu
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu…
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
Îţi cer, Îţi cer întruna să faci Tu voia mea!
Îţi cer s-alungi necazul, să-mi laşi un loc în rai
Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai…
Gândindu-mă că, dacă-Ţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce-mi doresc…
Oh, iartă-mi felul acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!
Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie… iar robul să fiu eu…
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu