11.12.2011

Astăzi în China e loc din belşug pentru lucrări misionare”




- interviu cu un creştin ortodox chinez-

Creştinismul a pătruns în China în veacul al 7-lea, prin intermediul nestorienilor din Persia, apoi într-un alt val în veacul al 13-lea, în timpul ciocnirilor cu Imperiul Mongol, dar întâlnirea cu Ortodoxia a avut loc abia în 1685, când Împăratul Kangxi a strămutat în preajma Beijingului un sat de ruşi, luaţi prizonieri împreună cu preotul lor. Jumătate de veac mai târziu, se întemeiază la Beijing cea dintâi misiune ortodoxă, de către Arhimandritul rus Ilarion.

Sfârşitul secolului al 19-lea cunoaşte o creştere simţitoare a credincioşilor chinezi ortodocşi, căreia i s-a pus însă capăt în chip sângeros, prin Rebeliunea Boxerilor din 1900. În luna iunie a acelui an au primit moartea mucenicească 222 de dreptslăvitori chinezi, în frunte cu Părintele Mitrofan (Ji). În ciuda unei mici renaşteri între 1934 şi 1946, când Ortodoxia din China l-a avut ca episcop al Shanghaiului pe Sfântul Ioan Maximovici, „Revoluţia Culturală” din 1966 a însemnat nimicirea aproape deplină a Bisericii Ortodoxe Chineze. Atunci au fost distruse şi puţinele biserici rămase în picioare, precum catedrala Sfântului Nicolae din Harbin.

În ziua de astăzi, Ortodoxia nu se numără printre credinţele recunoscute oficial de guvern, dar este „tolerată” existenţa mai multor comunităţi în cuprinsul Chinei continentale. Deoarece în 2005 erau cinci preoţi ortodocşi chinezi în întreaga ţară, un număr de tineri au fost trimişi în seminariile din Rusia. În Hong Kong s-a înfiinţat din 1996 şi o mitropolie sub omoforul Patriarhiei Ecumenice, care întăreşte mărturia ortodoxă în Taiwan şi în restul Asiei de Sud-Est.

În noiembrie 2008, Vasili Romanov, un chinez ortodox din Harbin, a venit în Rusia să studieze la Seminarul Teologic din Belgorod, cu dorinţa de a cunoaşte cultura dreptslăvitoare creştină. Încă de la început, Vasili a câştigat afecţiunea multor seminarişti. În fiecare seară, camera sa adăpostea un grup de prieteni, adunaţi în jurul unei mese pline de căni cu ceai chinezesc. Ceea ce remarci din prima la Vasili este că-i cu neputinţă să fii trist în preajma sa. El a ajuns un exemplu desăvârşit pentru cei din preajmă. Văzându-l, te încredinţezi încă o dată de uimitoarea putere a dragostei creştine care pe toate le biruie.

- Cum ai ajuns în Biserică?

- M-am născut într-o familie de creştini ortodocşi. Bunicul meu a fost preot. În iulie 2008, am mers în Hong Kong, unde am fost botezat de părintele Dionisie Pojdniaev.

- Spune-ne, te rugăm, cum ai ajuns aici, la Belgorod – cine te-a îndrumat?

- Am venit aici la sfatul părintelui Dionisie. Familia mea se trage din neamul albazinilor şi are de multă vreme legături cu Ortodoxia. A fost foarte dificil pentru rudele mele răstimpul în care nu exista în China nici o biserică ortodoxă, dar cu toate acestea şi-au păstrat credinţa. Şi eu doresc să transmit mai departe predaniile noastre ortodoxe către noile generaţii. Misiunea Ortodoxiei este foarte generoasă şi binefăcătoare. Am venit în Rusia purtând conceptul creştin de dragoste, care-i face pe oameni să aibă grijă unul de celălalt – aici am izbutit să primesc toate cele necesare în privinţa asta. Motivul principal este cinstirea lucrării strămoşilor noştri, chinezii ortodocşi. Vreau şi eu să le fiu urmaş pe această cale.

- Cum se înţeleg Ortodoxia şi cultura chineză?

- Păi, amândouă au un concept în comun – să-i iubeşti pe toţi. Confucianismul a avut o mare înrâurire asupra culturii din China. Confucius e cinstit de chinezi ca o divinitate. Nişte cuvinte ale sale rămase celebre sunt „Nu le face altora ce nu vrei să ţi se facă ţie” sau „Un om darnic îi iubeşte pe toţi”. Acest concept al dragostei îl vedem şi în Ortodoxie. Dragostea ne învaţă să ne iubim unii pe alţii, să ne ajutăm. Însă există şi o mare deosebire în aceste două culturi. Chinezii nu se concentrează asupra rugăciunii şi a trăirilor duhovniceşti aşa de mult ca ortodocşii. Ei sunt mult mai superficiali în privinţa asta. Dar avem în China un proverb care zice: „Un om darnic trebuie să facă mari isprăvi ca să fie pildă celorlalţi” – adică ar trebui să facem multe pentru oameni în răstimpul scurtei noastre vieţi. Deşi astăzi Ortodoxia stăruieşte asupra dragostei şi a ajutorului dat celorlalţi, cred că se dă prea multă atenţie doar vieţii lăuntrice. După mine, ortodocşii ar trebui să propovăduiască mult mai mult Cuvântul Domnului şi să lucreze mai mult spre binele oamenilor.

- Spune-ne, te rog, ce planuri de viitor ai.

- În vacanţa de vară am de gând să pun în discuţie problema Ortodoxiei la nivelul guvernului chinez, fiindcă încă nu există o hotărâre oficială care să permită venirea mai multor credincioşi în Rusia, pentru a studia cultura ortodoxă. Doresc să pun problema înrădăcinării unei Biserici Ortodoxe în China şi a trimiterii de studenţi creştini în Rusia, la studii. Guvernul chinez de astăzi are deschidere în privinţa Ortodoxiei, iar legile actuale protejează religia (după perioada de interzicere), ceea ce influenţează în general în bine viaţa societăţii. Nu mai e ca în trecut. Astăzi în China e loc din belşug pentru lucrări misionare, dar prea puţini sunt lucrătorii cei buni…

Traducere şi prezentare: Radu Hagiu

Articol apărut în revista “Familia Ortodoxă”

SURSA:Ahttp://www.familiaortodoxa.ro/2011/11/24/astazi-in-china-e-loc-din-belsug-pentru-lucrari-misionare/#more-3122

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu