03.01.2012

Ce fac Eu, tu nu pricepi acum..


Cand tu lucrezi cu Dumnezeu sau cand El lucreaza cu tine, cele mai multe din intamplari nu le intelegi la timpul lor. Cate din lucrarile Domnului, cate din descoperirile Sale, cate din cuvintele si minunile Lui le-am inteles noi oare la timpul lor? Si de cate ori am rastalmacit noi - intelegand fricos sau sucit, ingust sau dureros - multe din cele mai frumoase si mai fericite din lucrarile Lui cu noi? Numai dupa aceea, cateodata mult mai tarziu, incepem sa le vedem. Atunci ne cade ca o marama de pe ochii mintii si realizam falsa impresie pe care ne-o formasem, sucitul gand pe care ni-l facusem in clipa intamplarii. Atunci ne luminam, ca si cum am iesit dintr-un indelungat si intunecos mormant. Si mai intai simtim durerea ascutita si amara: de ce n-am inteles atunci...? Existenta noastra nu se incheie nici cu experientele, nici cu moartea. Experientele sunt tratarea semintei, moartea este semanarea ei in pamant, spre alt rod pentru care este randuita, spre continuarea existentei vesnice, pentru care a creat-o Intelepciunea si Dragostea Vesnica. Fiindca altfel, de ce nu ne nastem cunoscand de la inceput totul, pentru a realiza in aceasta viata totul, daca aceasta viata e totul? De ce aceasta viata ne e doar ca o scoala si abia cand suntem batrani cunoastem ceva? La ce ne-ar folosi aceasta cunoastere la sfarsitul vietii de aici, daca numai aceasta si numai atat ar fi viata? Cine face experiente costisitoare daca nu va avea cand sa se foloseasca de invatamintele lor? Cine trateaza o samanta pe care ar ingropa-o sa putrezeasca fara nici un viitor si fara nici un folos, fara nici o nadejde? Nu, suflelte al meu! Totul are un dumnezeiesc si minunat inteles. Sa nu te indoiesti de nimic, niciodata! Tot ce nu intelegi acum , nu te grabi sa intelegi gresit, fiindca va veni timpul sa intelegi cu adevarat, dar mai tarziu. Daca se petrec in viata ta, fara voia ta si fara o urmare directa a faptelor tale, intamplari de neinteles, nu te grabi sa-ti formezi inca o parere, pentru ca nu cumva sa te intristezi degeaba, cand de fapt ar trebui sa te bucuri; ca sa nu cartesti, cand de fapt ar trebui sa lauzi pe Domnul; ca sa nu te descurajezi atunci cand de fapt ar trebui sa te umpli de imbarbatare sfanta si de bucuroasa nadejde. De aceea, cand lucrul de neinteles ti se intampla tie sau vezi ca se intampla cu lucrarea Domnului, crede adanc ca mana Lui lucreaza. Si daca nu-L poti lauda plin de bucurie, cel putin taci plin de smerenie, caci dupa aceea, foarte fericit, ai sa intelegi totul. In fata minunilor Tale, Doamne, daruieste-ne o credinta smerita si ascultatoare, plina de increderea ca totul se va sfarsi cu bine si cu bucurie pentru Tine si pentru noi! Iar increderea aceasta sa n-o pierdem, oricat de lung ar fi drumul de la fapta pana la intelesul ei."
Lacrima si har - Preot martir Constantin Sarbu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu