06.01.2012

Profesorul doctor Leon Dănăilă

Proveniţi dintr-o familie de oameni simpli, dar în loc de munca câmpului aţi ales medicina.

Tata nu ştia carte, iar mama avea patru clase. Au plâns de ciudă când am luat la facultate, au zis că nu are cine să lucreze pământul. Mie mi-a plăcut medicina din liceu, citeam şi conspectam toate cărţile din biblioteca şcolii.

Motivaţia dumneavoastră pentru alegerea medicinei care a fost, aceea că doriţi să salvaţi oameni?

Da, asta fost. Nu-mi plăcea deloc matematica, mă întrebam ce e şi cu disciplina asta, nişte cifre. Dar eu vreau să mă duc la Medicină, unde pot să salvez un om! Eram odată aproape corijent la matematică în liceu, dar de frică am învăţat pentru teză. Şi când ne-a adus lucrările, profesorul se tot uita la colegii din dreapta şi din stânga mea, ne compara tezele... Credea că am copiat, pentru că luasem 10. Mie de fapt îmi plăcea, dar mi se părea că e ceva cu care pierzi timpul, fără niciun rezultat practic.


O somitate în domeniul medicinei, profesorul doctor Leon Dănăilă, acum în vârstă de 77 de ani, a revoluţionat neurochirurgia românească: a introdus, în 1981, microscopul în sala de operaţie
Profesorul doctor Leon Dănăilă este cel mai mare neurochirurg din ţară şi printre cei mai buni specialişti în domeniu din lume. La cei 77 de ani continuă să opereze pe creier de mai multe ori pe zi, la secţia de Neurochirurgie vasculară de la Spitalul „Bagdasar Arseni" - singura din ţară - pe care a înfiinţat-o în 1981.

Are la activ peste 20.000 de intervenţii chirurgicale, dintre acestea peste 3.000 de anevrisme intracraniene operate, un record ce îl face unic în lume.

Doctorul a introdus în 1981 în România microscopul operator, un aparat care a revoluţionat neurochirurgia de la noi: rata de mortalitate a intervenţiilor a scăzut fulminant, de la 50% cât era prin metoda clasică până la 4%.

„Adevărul": Ce a însemnat pentru neurochirurgia din România faptul că aţi adus microscopul operator şi aţi început operaţiile pe creier cu acest aparat?
Leon Dănăilă: Când am venit în 1961 se opera după metode clasice. Se deschidea craniul, se ajungea la creier şi tumora se scotea cu degetul. Majoritatea bolnavilor mureau, era o mortalitate operatorie de 50-60%. Am zis că eu n-o să operez niciodată aşa. Aflasem din cărţi că în Apus există metode moderne de a opera şi am avut şansa unei burse Fullbright, de un an, la New York. Bursa era pe cercetare, dar eu voiam să fac clinică, să văd cum se operează. Şi i-am rugat să mă lase să fac asta şi acolo am văzut cum se operează cu microscopul operator, am învăţat această tehnică. Apoi m-am întors la clinică şi am început să operez cu acest aparat. Lucrurile s-au schimbat, mortalitatea a scăzut la 4-5 la sută, deci o diferenţă enormă.

Asta nu a făcut decât să tensioneze relaţiile cu profesorul Constantin Arseni (n.r. - celebru neurochirurg român, directorul clinicii de Neurochirurgie la acea vreme).

Când a văzut că pacienţii mă cer tot mai des în operaţii, a luat decizia să mă mute într-o secţie care era distrusă: mozaic crăpat, furnici, fără sală de operaţie... Şi eu am început să strâng: masă de operaţie, instrumentar şi am început imediat să operez. Apoi am rugat oameni, care îmi erau pacienţi, să mă ajute să dezvolt secţia, cu ce pot şi ei. Am avut noroc că a venit ministrul Construcţiilor, unul Petre, care făcuse o hemoragie cerebrală pentru că Nicolae Ceauşescu îi ceruse să finalizeze pasajul Unirea într-un timp foarte scurt, şi el nu dormea zi-noapte. L-am rugat şi pe el să ne ajute. Şi ne-a ajutat: am ridicat 16 saloane cu materiale de la Casa Poporului. A dat el ordin şi le aducea în camioane. Acum suntem iar în proces de extindere.

În această secţie aţi petrecut cea mai mare parte a vieţii. E adevărat că vă treziţi la ora patru dimineaţa ca să citiţi şi apoi veniţi la spital la şase?

Nu poţi să faci chirurgie până nu te documentezi sau nu eşti la curent cu ceea ce se întâmplă în lume. Citesc foarte mult, iar când mă duc la congrese în vreo ţară străină le zic medicilor: „Domnule, ia-mă şi pe mine în sala de operaţie, să văd şi eu cum operaţi voi". Dacă nu eşti la curent nu poţi să progresezi, trebuie să vezi ce aparatură folosesc, ce tehnică.

Proveniţi dintr-o familie de oameni simpli, dar în loc de munca câmpului aţi ales medicina.


Tata nu ştia carte, iar mama avea patru clase. Au plâns de ciudă când am luat la facultate, au zis că nu are cine să lucreze pământul. Mie mi-a plăcut medicina din liceu, citeam şi conspectam toate cărţile din biblioteca şcolii.

Motivaţia dumneavoastră pentru alegerea medicinei care a fost, aceea că doriţi să salvaţi oameni?

Da, asta fost. Nu-mi plăcea deloc matematica, mă întrebam ce e şi cu disciplina asta, nişte cifre. Dar eu vreau să mă duc la Medicină, unde pot să salvez un om! Eram odată aproape corijent la matematică în liceu, dar de frică am învăţat pentru teză. Şi când ne-a adus lucrările, profesorul se tot uita la colegii din dreapta şi din stânga mea, ne compara tezele... Credea că am copiat, pentru că luasem 10. Mie de fapt îmi plăcea, dar mi se părea că e ceva cu care pierzi timpul, fără niciun rezultat practic.

După atâţia ani de studiu şi analiză practică, în zeci de mii de intervenţii chirurgicale, ce vă fascinează la această entitate, creierul uman?

Creierul e foarte complicat. În acest moment desluşim aproximativ 50% din activitatea şi funcţiile creierului, iar din acest procentaj, 25% sunt lucruri neadevărate, care trebuie verificate. E atât de complicat creierul, un individ poate să treacă de la o acţiune la alta cu o rapiditate de fracţiuni de secundă. Dacă ar căuta cineva să modeleze creierul uman la ora actuală cu tehnologia care există, ar trebui să realizeze un produs cât globul pământesc. O celulă nervoasă are până la 20.000 de conexiuni. Una singură! Şi sunt miliarde, zeci de miliarde de celule în creier. Asta nu se cunoaşte acum: cum poate creierul să treacă într-o fracţiune de secundă de la o stare de plâns la una de râs, de la o stare psihică la alta.

"E atât de complicat creierul, un individ poate să treacă de la o acţiune la alta într-o fracţiune de secundă."
Leon Dănăilă
medic primar neurochirurg
„Trebuie să mergi în Algeria, paşaportul e pregătit!"
În anul 2000, medicului i-a fost oferit prin decret prezidenţial Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de ofiţer, pentru contribuţia sa în neurochirurgia românească


Profesorul a fost luat pe sus de Securitate noaptea, în 1978, împreună cu medicul Constantin Arseni, ca să îl opereze pe preşedintele Algeriei, Houari Boumedienne.

Ca să înţelegeţi mai bine creierul, aţi ales să mai faceţi o facultate, cea de Psihologie.

Da, am făcut-o la zi. Când nu aveam operaţii, fugeam de la spital şă mă duceam la cursuri. Dar mi se pare normal că am făcut aşa, trebuie să cunoşti creierul foarte bine dacă lucrezi pe el. Să ştii cât să rişti, fiecare bucăţică ce rol are, pentru că cel mai important lucru este să nu lezezi, şi, după operaţie, omul să fie apt şi sănătos.

V-aţi gândit ce v-a mobilizat în tot acest efort?

Am vrut să cunosc. Să ştiu. N-am simţit că fac un efort deosebit.
Aţi operat de-a lungul vremii personaje celebre. Unul dintre ele este fostul prim-ministru al lui Kim Ir-sen (n.r. - ex preşedinte comunist al Coreei de Nord).

Profesorul Arseni m-a luat în operaţie, la Spitalul Elias. Erau vreo 10 coreeni, care notau fiecare mişcare a noastră. Ministrul a ieşit cu bine din operaţie, dar am înţeles că a făcut ulterior un cancer de colon. Apoi l-am operat pe Houari Boumedienne, fostul preşedinte al Algeriei, (n.r. - preşedinte între anii 1965 şi 1978) care avea o hemoragie cerebrală delicată. Aşa că am ajuns în Algeria, împreună cu profesorul
Arseni. M-am pomenit într-o noapte la ora 00.00 cu Securitatea la mine acasă. „Trebuie să mergi în Algeria, paşaportul e pregătit!" Şi chiar era, avea şi poza mea ataşată. Ne-au pus la dispoziţie un avion de 100 de persoane, în care am călătorit eu, profesorul Arseni şi un securist. Ăla ne-a zis că până dimineaţă, când ajungem în Algeria avem pregătite trei mese. Şi i-am zis: „Ce mese, domnule, eu mănânc noaptea?!" Am ajuns acolo, dar preşedintele era într-o stare foarte gravă, n-a mai putut fi salvat.

Ţineţi minte o intervenţie care v-a solicitat peste puteri?

Au fost multe, sunt cele care durează foarte mult. Sunt tumori din acestea foarte greu de operat, de fosă posterioară, neurinoame de acustic, intervenţii ce pot dura până la şapte ore . Dar m-a frapat pe mine un caz, pe care l-am descoperit recent într-un ziar. O femeie care are un astfel de neurinom acustic şi spune aici (n.r. - ia ziarul, pentru exemplificare) că există un doctor la noi în ţară la care va merge să se opereze, dar că are nevoie de 350 de milioane de lei vechi. Dar la noi la clinică nu costă nimic, nu ştiu dacă oamenii au aflat asta. Operăm în mod curent, gratuit.

Care sunt problemele stringente ale domeniului neurochirurgiei la noi în ţară?

Realitatea este că toţi neurochirurgii trebuie să înveţe să opereze cu microscopul operator. Eu am făcut aici cursuri, am cumpărat şi animale pentru experimente, trebuie doar să vină să înveţe. Am făcut un curs, teoretic şi practic, pentru neurochirurgi. Îi luam şi le arătam cum se lucrează, la un microscop mai vechi, pe care eu am făcut mii de operaţii. Este o tehnică foarte grea, aparte, nu e ca atunci când vezi direct, trebuie să-ţi controlezi mâinile foarte mult. Dar trebuie să înveţe, nu e normal ca la acest moment să se opereze pe creier fără microscopul operator în aproape toate spitalele din ţară.

De ce nu v-aţi gândit niciodată să plecaţi din ţară, undeva unde meseria asta chiar se plăteşte pe măsură?

Nu ştiu, m-am legat de oamenii de aici. Şi nu am urmărit niciodată să fac avere. Tot ce am avut eu de valoare - câteva tablouri pe care le-am cumpărat pe vremea lui Ceauşescu, nişte cadouri primite de la pacienţi - le-am donat toate primăriei din Darabani, unde m-am născut. Acum este un muzeu în toată regula, şi sus, deasupra intrării, am scris: „Pentru mine viaţa înseamnă ceilalţi".

"Citeam într-un ziar că o doamnă are nevoie de 350 de milioane de lei vechi pentru o operaţie de neurinom acustic. Dar la noi nu costă nimic, nu ştiu dacă oamenii au aflat asta. Operăm în mod curent, gratuit. "

Lecţia de anatomie

„La una din lecţiile de anatomie din liceu, profesorul ne-a explicat că lezarea bulbului rahidian produce moarte întrucât acolo sunt situaţi centrul respirator şi centrul cardiac, care reglează bătăile inimii. Faptul că existau centri de comandă, care reglau diferite organe de la distanţă ca nişte adevăraţi comandanţi, m-a impresionat foarte mult, mi-a stârnit o curiozitate extraordinară. Am terminat anul şcolar şi am plecat la Darabani, în vacanţă, dar gândul îmi rămăsese la acea lecţie de anatomie.

Când am ajuns acasă, am prins câteva pisici jigărite de la marginea satului, le-am băgat într-un sac şi le-am dus în curtea casei. Acolo m-am ascuns de priviri indiscrete sub un copac şi le-am înţepat cu un ac în regiunea occipitală, aşa cum ne explicase profesorul. N-au murit. Am intrat în bulbul rahidian, dar nu le-am produs decât o leziune incompletă, după care pisicile au rămas damblagite. Le-am ţinut sub observaţie.

Nu eram preocupat decât de experiment. Pentru mine, ele nu reprezentau decât nişte posesoare de bulb rahidian. Ciudat este că de la o vreme, deşi le dădeam să mănânce şi să bea, au murit una după alta. Prima care a murit era una roşcată şi jigărită de te întrebai cum de se ţinuse pe picioare. Ce crezi că am făcut? Am disecat-o. Am descoperit astfel, decalând puţin vertebrele, măduva spinării, apoi am văzut şi bulbul rahidian, care nu îmi dădea pace.

Disecţia pisicilor a reprezentat un moment care mi-a dezvăluit şi mie însumi încotro se îndrepta curiozitatea mea. Cred că a fost un moment de răscruce, de descoperire oarecum a propriului eu. Mă interesa ce se întâmplă într-un organism viu, şi asta da, asta a devenit cu vremea o pasiune care era mai tare ca mine."

Extras din cartea „Sculptură în creier", de Dora Petrilă şi Leon Dănăilă, Editura Style, 1998, Bucureşti

Curriculum Vitae


Profesorul doctor Leon Dănăilă s-a născut la 1 iulie 1933 la Darabani, în judeţul Botoşani. Se angajează medic la clinica de Neurochirurgie de la Spitalul „Gheorghe Marinescu", în anul 1961, iar din 1981 înfiinţează secţia VII de neurochirurgie vasculară şi microneurochirurgie, singura din ţară şi la acest moment.

Este singurul neurochirurg din ţară care a operat anevrismele sistemului arterial vertebro-bazilar începând cu anul 1985, a efectuat primele studii de microscopie electronică asupra maladiei Alzheimer, a introdus laserul în anul 1984 şi are zeci de astfel de pionierate în domeniul neurochirurgiei, la nivel naţional şi internaţional.

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Impreuna-dam-viata-povestilor-Leon-Danaila_26269.html

2 comentarii:

  1. Un om admirabil. Nu l'am cunoscut personal dar cunosc scoala (din orasul in care s'a nascut) pe care o sustine prin sponsorizari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt unul din cei 20.000 pe care profesorul Danaila i-a operat. Pot sa spun ca viata mea a luat o intorsatura de 180 de grade dupa interventie.Pot sa zic ca am renascut!
    Cat despre profesor: un om simplu, modest si foarte corect. Un exemplu pentru toti colegii de la clinica.Incepand de la femeie de serviciu si pana la colegi , cu totii il iubesc si-l respecta ca pe un parinte. Dumnezeu sa-i dea multa sanatate sa poata continua ce stie cel mai bine sa faca: sa salveze oameni....

    RăspundețiȘtergere