19.02.2012

La care sa renunt?


O poveste adevarata de pe vremea fericitului misionar pr. Kosma Grigoriatis

Ne aflam intr-un pitoresc sat din Zair (astazi Kongo).Vegetaţia tropicală din jur e frumoasă! Bananierii s-au aplecat de multimea fructelor si crengile lor sunt înclinate, chiar şi palmierul de lângă coliba de ierburi se mândreşte cu forţa lui!

Ganditor si amarat, un batran din Zair statea in fata casei sale, sau mai bine zis a colibei, si mesteca trestie de zahar.


Da', de ce nu ma vrea pe mine Hristos? se plangea leganandu-se. Ce daca am doua neveste si 20 de copii impreuna cu ele. Eu vreau sa devin crestin. Sa ma botez ortodox! <>, i-a zis insa misionarul, parintele Kosma.<>.

Seara, in jurul focului, a chemat la sfatuire intreaga familie, pe cele doua femei si pe toti copiii sai. Le-a vorbit despre intentiile sale, despre necazul sau, dorinta de a deveni ortodox, si despre obstacolul care il impiedica sa-si indeplineasca scopul.

Doreste sa imbratiseze Crestinismul, Ortodoxia! Neaparat! Arzatoare e dorinta sa! Lacrimile ii curg siroaie... Se da o lupta inlauntrul sau, infricosatoare dilema! Dupa cate a vazut si cate a auzit, a inteles ca Ortodoxia e religia cea adevarata. Pe de alta parte, insa, isi iubea mult ambele sotii, si ii era cu neputinta sa se hotarasca la care din cele doua sa renunte.


Si-a spus, stapanindu-si cu greu lacrimile. << La care sa renunt? Este imposibil sa decid.>> Copiii s-au dus la culcare, fara sa manance nimic si necajiti pe deasupra.

Ce deznodamant va avea oare aceasta povestire?

Batranul zairinean, s-a chinuit intreaga noapte. Deodata inima sa, s-a linistit, furtuna a incetat, vijelia s-a oprit!

In mintea sa, rasuna refuzul categoric al misionarului:”Legea Ortodoxiei noastre nu poate fi incalcata!” Iar acum suspina si plange neconsolat de nimeni, buzele sale in mod inconstient au soptit pentru prima oara o rugaciune catre dulcele nostru Iisus, care i-a vazut durerea , si l-a ajutat.

Cele doua sotii ale sale, au ramas in afara colibei, sub lumina lunii si nu au dormit toata noaptea, fara a se putea hotara care din ele sa plece.

Sub palmier, cea tanara, deznadajduita si inlacrimata, a atipit usor si a avut o vedenie, L-a văzut intr-o lumina stralucitoare pe Iisus pe Cruce, ce Îi fusese necunoscut până în acel moment. Iar El i-a spus dulce şi ferm:

’’În viaţa ta să înveţi că dragostea înseamnă jertfă, de aceea Mă vezi pe Cruce! Creştinismul şi Ortodoxia ne cer să ne jertfim patimile, dorinţele necurate. ’’Eu’’ şi ’’Eu vreau’’, e necesar să fie identic cu ’’trebuie’’. Pleacă tu, caci îl iubeşti mai mult, paraseste-ti sotul! Eu voi fi lângă tine! Îţi voi binecuvânta paşii! Eu te voi proteja! Răsplata ta pentru această jertfă va fi mare, chiar dacă nu mă cunoşti! Şi tu vei fi cândva alături de Mine în Rai...’’

Zermen (soţia cea tânără) s-a trezit speriată. A sărit în picioare hotărâtă. Se crăpa de ziuă. A intrat în colibă şi-a şters repede lacrimile şi cu mainile ei bătătorite, cu delicateţe, l-a înghiontit pe bărbatul care îi fusese soţ până atunci, si care era pe jumătate adormit.

‘’ Eu plec’’, a spus ea, ‘’ pentru că aşa trebuie! Nu pot rezista atotputerniciei pe care Hristos o transmite, pe Care tu Îl iubeşti şi pe Care vrei să-L urmezi… Plec definitiv! Voia Lui va fi împlinită, ‘’a şoptit sufletul ei curat.

Lacrimi de bucurie şi de tristeţe au însoţit despărţirea. Şi-a luat copiii şi a dispărut în mijlocul pădurii. Ce decizie puternică! Ce lucru grozav! Ea a pus imediat la picioarele lui Hristos, cel mai scump dar al ei, fără să înţeleagă, stăpânindu-şi inima şi fugind în necunoscut, refuzându-şi liniştea casei!

Plin de bucurie, bătrânul, cu inima aprinsă, a alergat la parintele Kosma şi l-a anunţat de ceea ce s-a întâmplat. După ce s-a pocait şi s-a spovedit, a acceptat Sfântul Botez şi apoi a primit Sfânta Împărtăşanie. Marea lui dorinţă se îndeplinise. Renăscut spiritual, a decis să trăiască dupa Legea lui Dumnezeu.

În ziua de după botez, a săvârşit şi o nuntă ortodoxă. Fericirea şi încântarea i-au cuprins pe oamenii din micul sat al Zairului!

Oricum, căile lui Dumnezeu ne sunt necunoscute. La trei zile după botez, Hristos l-a chemat brusc pe bărbat alături de El, la ceruri. A adormit în Domnul.

’’Binecuvântaţi sunt cei ce adorm întru Domnul…!’’


Veştile au explodat precum o bombă prin sat. A plecat aşa de curand… total neaşteptat, de necrezut! Înfăţişarea dulce, calmă, zâmbitoare, luminoasă, a celui mort au impresionat pe toată lumea. Îngerii au luat în mâinile lor, spre neplăcerea demonilor, acel suflet frumos şi l-au condus la tronul lui Dumnezeu, ca să trăiască veşnic în Împărăţia Cerurilor.

Auzind cele întâmplate, cea de-a doua soţie s-a întors împreună cu copiii. Şi aşa, cu toţii, au fost botezaţi şi au trăit fericiţi, urmând calea pe care Hristos le-a arătat-o. Sfânta Lumină, care în noaptea hotărârii a luminat deasupra colibei, nu s-a mai stins. A devenit farul speranţei şi al salvării lor.

ΠΕΡΙΟΔΙΚΟ ΟΡΘΟΔΟΞΗ ΙΕΡΑΠΟΣΤΟΛΙΚΗ ΠΟΡΕΙΑ ΑΓΑΠΗΣ
ΙΟΥΛΙΟΣ - ΑΥΓΟΥΣΤΟΣ- ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΣ
ΛΑΡΙΣΑ 2011
www.synodoiporia.gr (Πειραϊκή Εκκλησία)

Traducere: Sfanta Manastire Pantocrator


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu