11.05.2012

Călăuza familiei (sau un început de cronică)


Un scriitor celebru a spus odată că dacă nu-ţi cunoşti trecutul, nu poţi avea un viitor. Strămoşii noştri ştiau acest lucru, de aceea păstrau, cu mare evlavie, memoria neamului din care se trăgeau.
Cândva, şi în România cunoaşterea rădăcinilor era aproape o datorie, pe care atât nobilul, cât şi ţăranul de rând o îndeplinea, trasmiţând, fie în scris, fie din gură în gură, istoria familiei. Iar atunci când ne cunoaştem înaintaşii, devenim conştienţi de faptul că trebuie să lăsăm o moştenire, întâi de toate una morală, urmaşilor noştri, astfel încât glasul neamului să nu piară în uitare. Încă din Imperiul Roman se trage obiceiul de a îngriji de arborele genealogic al familiei. Cu toţii am auzit de acesta, însă puţini cunosc că nu era unicul mijloc de păstrare a datelor despre strămoşi. Aceeaşi romani aveau grijă şi de o carte a casei, în paginile căreia erau scrise rânduri care nu îşi găseau locul în arborele genealogic. O astfel de carte a casei a avut şi Nicolae Iorga, în care chiar şi oaspeţii erau invitaţi să-şi scrie impresiile trăite în sânul familiei şi să mulţumească gazdei.
Astăzi, când majoritatea contemporanilor noştri nu-şi cunosc decât bunicii şi străbunicii, e nevoie, mai mult ca niciodată, să amintim şi să-i îndemnăm pe români să nu uite de originile sale. Ca răspuns la această meteahnă a noastră vine „Călăuza familiei” – un minunat album ce-şi propune să fie o „cronică a neamului” celui în mâinile căruia poposeşte. Croit din migăloasa muncă de peste 20 de ani a câţiva basarabeni, în frunte cu directorul editurii creştine „Cu drag”, Petru Şarcov, albumul a văzut recent lumina tiparului. Acesta este alcătuit din cinci capitole: "Arborele genealogic. Tradiţii şi sărbători de familie", "Grijile zilnice şi banii familiei", "Sănătatea familiei", "Munca şi odihna" şi "Imaginea noastră". Încă din prima pagină posesorul albumului este întâmpinat cu un îndemn din partea autorilor: „Între pereţii acestei cărţi se va clădi viaţa unei familii, expusă cu grijă şi cu respect faţă de cei ce au fost, şi cu dragoste pentru cei ce vin.”
Un bun creştin este şi un cunoscător al istoriei familiei sale, de aceea elementul creştin este axiologic, fiind prezent în lucrare, îndeosebi în primul capitol, prin îndemnul pe care-l face proprietarului să scrie date despre botezurile, cununiile şi înmormântările din familie, printre care biserica şi numele preotului care a săvârşit taina sau slujba prohodului. În paginile dedicate celui dintâi capitol familia poate nota amănunte despre tradiţiile şi sărbătorile la care ea participă, cele mai emoţionante momente din primii ani ai vieţii copilului, precum şi educarea lui în spiritul valorilor, părinţii fiind invitaţi să scrie impresii din pelerinajele în care au fost împreună cu copiii sau să povestească despre felul în care şi-au învăţat fiii şi fiicele să aibă grijă de cei bolnavi şi vârstnici.
Un alt capitol – “Grijile zilnice şi banii familiei” – propune să fie aşternute pe hârtie sfaturi privind gestionarea bugetului familiei, dar şi lucruri utile despre îngrijirea unei gospodării, autorii sugerând părinţilor să înveţe urmaşii nu doar lucruri practice, ci şi acte de înnobilare sufletească precum organizarea bibliotecii, plantarea pomilor, a viţei-de-vie sau chiar  îngrijirea izvoarelor. Despre bunele maniere, atât cele deprinse de la părinţi şi învăţate la şcoală, cât şi cele “culese de la întâlnirile cu personalităţi şi persoane speciale” părinţii şi copii pot înveşnici cu peniţa în capitolul “Munca şi odihna”, care deopotrivă vrea să găzduiască în paginile sale rânduri despre activităţile spirituale ale familiei, precum şi cele filantropice, amintind tatălui şi mamei despre importanţa exemplului îngrijirii celor aflaţi în nevoie.
În cel din urmă capitol – “Imaginea noastră” – părinţii sunt îndemnaţi să scrie pilde şi gânduri utile în folosul urmaşilor, printre care şi experinţe valoroase demne de urmat, dar şi un testament moral copiilor. La finalul lucrării se găsesc anexe ce servesc drept îndrumare, precum şi patru planşe pentru completarea arborelui genealogic al părinţilor pe linie paternă şi maternă.
Ne bucură faptul că, prin mijlocirea iubitorilor de a scrie cronici despre familiile în care s-au născut, acest album poate fi găsit şi în dreapta Prutului, venind ca un imbold tuturor românilor de pretutindeni de a-şi cunoaşte rosturile prin descoperirea originilor şi cinstirea lor. În acest context sunt foarte actuale cuvintele regizorului creştin Andrei Tarkovski: „Trebuie să crezi în izvoarele tale, în rădăcinile tale. Să ştii de unde vii şi încotro te îndrepţi, pentru ce trăieşti.”

                                                                                                                         Ecaterina Luţişina

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu