04.05.2012

„Înainte de toate, trebuie să facem pocăinţă” - Staretul Tadei


Suferim pentru că gândurile şi dorinţele noastre sânt rele. Noi înşine ni le-am pricinuit, căci poporul nostru nu are pocăinţă. Nu au pocăinţă nici cei credincioşi, ca să nu mai vorbim de cei necredincioşi! Cincizeci de ani de comunism au făcut mult rău, mai mult decât 500 de ani de robie sub turci. Atât de mult a îndepărtat răul acesta pe popor de Dumnezeu, omule! Şi tocmai aceste gânduri şi dorinţe rele au nimicit înţelegerea şi pacea, pur şi simplu le-au năruit şi au dat roade rele şi grele. Noi înşine suntem vinovaţi pentru toate acestea. Adunăm roadele gândurilor şi dorinţelor noastre…

Pocăinţa trebuie înnoită. Aceasta înseamnă nu numai spovedanie la duhovnic, deşi este nevoie şi de ea pentru slobozirea omului de gândurile rele, ci pocăinţa înseamnă întoarcere către Binele desăvârşit. Aşadar, întoarcere către Dumnezeu, căci Binele desăvârşit este Dumnezeu. Trebuie să ne întoarcem cu inima spre Dumnezeu şi să cerem pace de la Domnul, să ne dea putere să fim buni.


Pentru binele nostru, să avem gânduri şi dorinţe bune. Noi nu facem asta, şi de aceea suferim. Dumnezeu este în noi, şi pentru că El este dragoste, nu va tulbura voia noastră slobodă. Ţinem în noi mult rău şi la un moment dat acesta iese la iveală: şi în familie, şi la locul de muncă, şi în societate. În cele din urmă, totul se sfârşeşte în suferinţe grozave. Iată, priviţi încotro mergem!…

Şi răul nu este numai în noi, ci în întreaga lume. Dar mai cu seamă în noi, căci suntem totuşi aleşi de Domnul, suntem creştini. Sânt multe suflete din neamul nostru care au pătimit pentru Domnul, şi care se roagă Lui şi Maicii Domnului, dar noi împiedicăm toate acestea prin gândurile şi dorinţele noastre. Cu toate acestea, Domnul ne apără, ne apără mult… Trebuie să ne slobozim de răul din noi.

Avem istoria israilitenilor. Vechiul Legământ este în cea mai mare parte istorie. De câte ori poporul israilitean se lepăda de Domnul, poporul mic al filistenilor îl decima şi îl subjuga, şi mult suferea poporul evreiesc. De câte ori israilitenii se pocăiau şi se întorceau la Dumnezeu, îi supuneau pe duşmani cu oameni puţini. În Cartea Judecătorilor avem pilda lui Ghedeon, care cu trei sute de israiliteni, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-a biruit pe madianiţii cei mulţi ca nisipul ţărmurilor mării. Ghedeon a adunat mai întâi oaste multă de israiliteni şi plănuia să se împotrivească madianiţilor. Dar Domnul i-a spus: „Este prea mult norod cu tine”, aşa încât Ghedeon a lăsat o mare parte din oşteni la casele lor. Şi i s-a arătat Domnul din nou şi i-a spus ca pe cei ce au rămas să îi ducă la apă şi să îi cerceteze bine, deoparte. „Fiecare ostaş care va lipăi apa cu limba din pumni, pe acela să-l pui deoparte”. Iar pe cei ce se vor pleca în genunchi să bea apă, pe aceia să nu-i ia în seamă, ci să-i pună deoparte numai pe cei ce vor lua apă în pumni. A ales cu totul trei sute de ostaşi – numai trei sute, din atâta mulţime de oaste! Atunci i s-a arătat Domnul din nou lui Ghedeon şi i-a spus: „Cu ei să mergi împotriva lui Madian”. „Dar cum voi merge cu trei sute de oameni împotriva unei aşa mulţimi de oaste?” „Vei birui cu trei sute de oameni!” Şi oastea madianită a fost zdrobită.

Iată ce înseamnă Domnul şi puterea Lui! Noi suntem un neam mic, dar, dacă suntem uniţi în cuget pe calea lui Dumnezeu, nici un vrăjmaş nu ne-ar putea sta în cale. Căci în noi se află atunci puterea dumnezeiască, şi aceasta – puterea dumnezeiască unită – aceasta este puterea, omule! De unul, fug mii! Iar acolo, la vrăjmaşul, este dezbinare. Dar tu dovedeşte asta! Cum să spui asta, când frate pe frate nu poate răbda… Iată ce înseamnă: cu oameni puţini poate fi biruit un duşman mult mai mare şi mai puternic.

(Din cartea Stareţului Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa – „Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa”, Ed. Predania, Bucureşti, 2007)

Articol aparut in nr. 10 al revistei “Familia Ortodoxa”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu