26.05.2012

SOBORUL SFINŢILOR POLONEZI

kholm_pidlyashya.jpg
CANONIZAREA NOILOR MUCENICI DIN POLONIA – 8 IUNIE 2003
ACTUL SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE POLONEZE REFERITOR LA AŞEZAREA ÎN CEATA SFINŢILOR A MARTIRILOR DIN SECOLUL XX  DIN EPARHIA DE HELM ŞI PONTLASKIA:
“ÎN NUMELE TATĂLUI ŞI AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH.
 La începuturile celui de-al treilea mileniu al bunătăţii Domnului, Biserica Ortodoxă din Polonia seceră roadele seminţei celei dumnezeieşti, roade care s-ai copt prin mărturisirea credinţei ortodoxe şi sfârşitul mucenicesc al poporului credincios din Eparhia  de Helm şi Pontlaskia.
Regiunea Helm şi Pontlaskia (actualmente în Polonia sud-estică), care cu mai bine de 1000 de ani în urmă a primit credinţa ortodoxă, a suferit de multe ori grele încercări şi prigoane din partea celor de alte credinţe. Cu toate acestea, întotdeauna a păzit ataşamentul faţă de Hristos şi faţă de Sfânta Biserică, prin mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, care a dăruit eparhiei de Helm icoana ei făcătoare de minuni. Chiar şi în timpul celor mai crunte încercări ale credinţei, în timpul cărora se părea că lumina Ortodoxiei se va stinge, a păzit această sfântă moştenire şi comoară a credinţei, aşa cum a primit-o de la Sfântul Vladimir.
Aşadar, după ce au trecut înfricoşătoarele prigoane şi marele întuneric, credinţa străluceşte iarăşi prin arătarea mărturisitorilor şi martirilor, care în mod deosebit în veacul al XX-lea  au adăpat ţara lor cu sângiurile lor muceniceşti.
   Apogeul prigoanelor din regiunea Helm şi Pontlaskia a avut loc în anul 1944 şi, după cum dau mărturie localnicii din acea vreme: „Înfricoşător şi greu am suferit din partea vrăjmaşilor credinţei, care au inundat regiunea noastră cu râuri de sângiuri şi ne-au dat foc caselor. În aceste zile, unii au primit cununa muceniciei, închinându-şi inima şi credinţa lor lui Dumnezeu şi (slujirii) aproapelui lor”.
Cu sângiurile lor muceniceşti  şi prin mijlocirile lor actuala noastră comunitate bisericească se împuterniceşte, iar noi păstrăm pomenirea muceniciei lor, conform cu mărturia ierarhului locului Ilarion, care zicea în anul 1944: „Cred neclintit, că pe mulţi din preoţii mucenici ai eparhiei mele, Biserica îi va aşeza în ceata Sfinţilor”. În timpul celor cincizeci de ani intermediari a fost imposibilă canonizarea lor, din cauza împrejurărilor  nefavorabile acestui lucru. Cu toate acestea, pomenirea lor a rămas vie în poporul din regiune, până când Biserica Ortodoxă locală, pe baza cercetărilor şi argumentelor prezentate de o comisie specială, a hotărât:
1. Se hotărăşte Soborul Sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori din Eparhia de Helm şi Pontlaskia în prima Duminică din luna iunie.
2. Se aşează în ceata Sfinţilor:
a) Protoprezbiterul Vasilie Martis (martirizat în satul Teratin pe 4 mai 1945)
b) Protoiereul Pavel Svaiko şi prezbitera sa Ioana (martirizaţi în satul Grampovieci pe 28 august 1943)
c) Preotul Nicolae Holts (martirizat în Novosiolki pe 2 aprilie 1944)
d) Preotul Leon Korobţuk (martirizat în Laskov pe 10 martie 1944).
e) Preotul Petru Ohrisko (martirizat în Ţartovieci pe 10 aprilie 1944).
f) Preotul Serghie Zaharţkuk (martirizat în Nabruz pe 6 mai 1943).
g) Monahul Ignatie (martirizat în Mănăstirea Sfântului Onufrie din Ghiableţna pe 10 august 1942).
3.  Să se alcătuiască Troparul, Condacul şi Megalinaria sfinţilor sus-numiţi, căci Slujba lor asmatică se află îm Mineiul Martirilor.
4. Să se cinstească toate sfintele lor moaşte care s-au descoperit şi să se zugrăvească icoana lor.
5. Să se aducă la cunoştinţă tuturor Patriarhiilor şi Bisericilor Autocefale Ortodoxe.
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor mucenici din Helm şi Pontlask, care stau înaintea Tronului Celui Prea Înalt, implorându-L pentru Biserica Ortodoxă şi pentru poporul credincios din patria lor, fie ca Domnul să întărească credinţa noastră şi să ne dăruiască bogata Sa binecuvântare. Amin.
†  Prea Fericitul Mitropolit Sava, Arhiepiscopul  Varşoviei şi a toată Polonia
†  Înalt Prea Sfinţitul Simon, Arhiepiscop de Loţ  şi Poznan
†  Înalt Prea Sfinţitul Adam, Arhiepiscop de Psemisl  şi Sanok
†  Înalt Prea Sfinţitul Ieremia, Arhiepiscop de Vrotslav şi Sţeţin
†  Înalt Prea Sfinţitul Abel, Arhiepiscop de Lublin şi Helm
†  Prea sfinţitul Miron, Episcop de Hainuvka
†  Prea sfinţitul Iacov, Episcop de Bialistok şi Gdansk
†  Prea sfinţitul Grigorie, Episcop de Bielski
În Lublin, 20 martie 2003″.
stbasilmartysz_iconcolor-filtered.jpg

SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC VASILIE

- Prăznuit pe 4 mai  -

      Sfântul sfinţit mucenic Vasilie  s-a născut în binecuvântata de Dumnezeu Eparhie Helm, în satul Teratin, la sfârşitul secolului 19. Se cobora din renumita familie ortodoxă Martis, tatăl său Alexandru fiind judecător, iar ulterior preot. Tânărul Vasile creştea într-o atmosferă ortodoxă evlavioasă şi învăţa la Seminarul din Helm.
      După ce şi-a încheiat studiile, s-a căsătorit, iar la vârsta de 26 de ani a intrat în cler. Apoi, a fost trimis de către autoritatea sa bisericească ca misionar în Alaska, iar acolo şi-a oferit serviciile sale pastorale, liturghisind mai ales în insulele Afognak şi Kodiak.
        După întoarcerea sa în patrie, a fost numit preot slujitor în 1912 la parohia ortodoxă din oraşul Sosnovietz (sudul Poloniei). Când a izbucnit Primul Război Mondial, a început să fie prigonit şi a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia în Rusia, unde în cele din urmă s-a stabilit la Moscova, în Mănăstirea Sfântului Andronic. Liturghisea oriunde  se întâmpla, după care lucra pe undeva cu mâinile sale pentru a-şi întreţine familia. După sfârşitul războiului, s-a întors în oraşul Sosnovietz şi la parohia sa.
        În paralel cu îndatoririle sale pastorale, a încercat să primească permisiunea de a sluji ca preot militar pentru soldaţii ortodocşi din armata poloneză. În 1921, a reuşit să se arate întâistătător clerical general şi duhovnic al armatei, primind şi rangul de protoprezbiter. Afându-se în această poziţie, vreme de 15 ani şi-a oferit prin muncă şi cu trudă serviciile sale, rezolvând şi depăşind problemele şi divergenţele create de cei de altă credinţă decât cea ortodoxă şi de regimurile politice de la putere. A colaborat cu primii Arhiepiscopi ai Varşoviei şi a toată Polonia, Gheorghe şi Dionisie, participând şi la procedurile proclamării autocefaliei Bisericii Poloneze în anul 1924 de către Patriarhia Ecumenică.
      După pensionare, s-a întors în patria sa, în Teratin, împreună cu familia sa şi acolo a trăit în anii grei ai celui de-al II-lea Război Mondial, când peste regiunea Helm au trecut armatele germane şi antarto-poloneze, vătămând mai înainte de toate poporul ortodox.
      Când războiul a luat sfârşit şi a venit pacea, a crescut acţiunea rebelilor polonezi, ca şi ura acestora (adică a conducerii poloneze catolice şi a episcopilor şi preoţilor romano-catolici) faţă de locuitorii băştinaşi ortodocşi şi atunci, de fapt, a început Golgota martirică a părintelui protoprezbiter Vasilie. Au întreprins atacuri şi agresiuni asupra casei sale, ameninţându-l şi înfricoşându-l până când, în 1945, în Sfânta şi Marea Vineri, i-au înconjurat  casa şi l-au schingiuit, obligându-l să se lepede de Ortodoxie. Părintele Vasilie însă, rămânând neclintit în credinţa sa, a primit cununa muceniciei, jertfindu-şi viaţa pentru sfânta credinţă a unicei Biserici a lui Hristos, Biserica Ortodoxă.
     A fost înmormântat în Teratin, iar în 1963, moaştele sale au fost mutate într-un cimitir ortodox din Varşovia.  După înscrierea sa în rândul sfinţilor în anul 2003, a avut loc descoperirea sfintelor sale moaşte şi aşezarea lor în raclă în biserica parohială şi de cimitir a Sfântului Ioan Scărarul din Varşovia.
holy-martyr-vasily-martysz.jpg 2009vasily01-saint-john-climacus-church.jpg
Sursa:”Noi pagini de sinaxar ” vol. 1

Un comentariu:

  1. Foarte interesant acest articol despre Biserica Ortodoxă din Polonia şi ai săi Sfinţi, despre care atât de puţin se ştie.

    Nu că ar fi de mirare, că doar şi atâţia Sfinţi de pe la noi sunt necunoscuţi :-(

    *

    N-am apucat să ajung, dar din câte am înţeles de la alţii sunt destul de multe urme ortodoxe în toată Polonia, chiar şi la Varşovia.

    RăspundețiȘtergere