07.05.2012

Viaţa Sfantului Arsenie cel Mare

 
Sfântul Arsenie provenea dintr-o familie nobilă senatorială a secolului al IV-lea. S-a născut la Roma pe la anul 354[2].
Arsenie a făcut studii strălucite la Roma şi a devenit atât de reputat încât împăratul Graţian şi papa Damasus l-au recomandat împăratului Teodosie I cel Mare de la Constantinopol, pentru a fi educatorul fiilor săi, viitorii împăraţi Arcadie şi Honorius.

Constantinopol

Arsenie a ajuns la Constantinopol la recomandarea împăratului Grațian și a papei Damasus I[3]. Teodosie I a devenit co-împărat la anul 379, iar împăratul Grațian a murit la anul 383, deci venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie situată, la o primă analiză, între anii 379-383. Dar împăratul Teodosie se instalează la Constantinopol abia în noiembrie 380[4], deci venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie situată între decembrie 380 și august 383 (când moare împăratul Grațian).
Copilul cel mai mic al împăratului Teodosie I, Honorius, se naște abia în 384 și este adus la Constantinopol de o manieră permanentă doar în anul 391[5]. Deci Arsenie a fost adus inițial pentru a fi educatorul lui Arcadie.
Arcadie, copilul cel mai mare al împăratului Teodosie I, s-a născut în 377 sau 378 și a fost numit Augustus de către tatăl său în ianuarie 383, la vârsta de 5 sau 6 ani[6].
Venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie deci situată în prima jumătate a anului 383, adică chiar în anul în care Evagrie fuge din capitală în urma unor intrigi de curte. Istoria unui intelectual creștin din generația lui - Evagrie Ponticul s-a născut în anul 345 - care părăsește capitala pentru a deveni călugăr în pustia Egiptului trebuie că l-a marcat pe Arsenie în anii care au urmat.

Pustia Egiptului

„Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: "Doamne, îndrumează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui". Şi i-a venit glas zicându-i: "Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui".”
(Patericul egiptean, Arsenie cel Mare, 1)
În anul 394 Arsenie părăseşte lumea şi curtea împărătească într-o corabie având ca destinație Alexandria (Egipt)[7] şi se duce în pustia schetică, unde se face monah pe lângă avva Ioan Colov[8].
Avva Arsenie rămâne în pustia Egiptului până la sfârșitul vieții lui, în anul 449. Din cei 55 de ani de viață pustnicească, avva Daniel în Patericul egiptean (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42) ne spune că 40 i-a petrecut la Schetia, 10 ani la Troe[9] - în locul numit Petra (gr. „Piatra”) -, 3 ani la Canop[10] și iarăși 2 ani la Troe, unde a și murit în anul 449.
În pustia schetică, chilia lui Arsenie se afla la 32 mile (adică mai mult de 50 km) de biserica acestui vast centru monastic. Aici s-a instalat în urma unei viziuni [11], trăind în isihie și din lucrul mâinilor. Ca pentru cei mai mulți din părinții pustiei, lucrul mâinilor lui era împletirea funiilor din frunze de curmal[12], pe care apoi le vindea prin intermediul unor frați din Schetia, care aveau ascultarea să preia lucrul mâinilor părinților retrași.
După prima devastare a Schetiei, în 407-408[13], a trăit un timp la Canop înainte să se întoarcă în pustie[14].
Arsenie părăseşte definitiv Schetia după ce saracinii au devastat-o a doua oară în anul 434 şi se instalează la Troe până în 444, când barbarii invadează și această regiune și îl obligă să se refugieze într-un loc mai sigur, adică la Canop, pentru a reveni la Troe după trei ani. Aici îşi petrece ultimii ani ai vieţii și se duce la Domnul în anul 449. După dorința exprimată față de ucenicii săi, locul unde a fost înmormântat nu este cunoscut[15].
Avva Arsenie cel Mare a avut trei ucenici cunoscuți astăzi din Patericul egiptean: mai întâi Alexandru și Zoil, iar mai apoi pe Daniel (care fusese mai întâi ucenicul lui Alexandru și Zoil), toți faraniți[16]. De la avva Daniel au rămas, în Patericul egiptean, cele mai multe informații pe care le deținem despre avva Arsenie cel Mare.

AVVA ARSENIE CEL MARE: “Acela ce nu se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic”

Astazi se face praznuirea unuia dintre cei mai mari “avvi” ai Patericului, Sfantul Arsenie cel Mare. Viata lui – aici. Din apoftegmele patericale despre el, am retinut cateva care ne pot fi si noua de mare ajutor in viata duhovniceasca:
avva-arsenie.jpg
  • Zis-a avva Daniil: ne-a povestit noua avva Arsenie ca pentru el, desi poate chiar el era. Ca sezand un batran in chilia sa i-a venit un glas zicand: vino si iti voi arata lucrurile oamenilor. Si sculandu-se, a iesit si l-a dus pe el intr-un loc si i-a aratat un arap taind lemne si facand o sarcina mare si acela se ispitea sa o ridice, dar nu putea. Si in loc de a mai lua dintr-ansa, el mergand mai taia lemne si adauga peste sarcina. Si aceasta o facea vreme indelungata si mergand putin mai inainte, iarasi i-au aratat lui un om stand langa un lac si scotand apa dintr-ansul si turnand-o intr-un jgheab gaurit, din care curgea iarasi in lac. Si i-a zis lui iarasi: vino sa-ti arat alta: si a vazut o biserica si doi oameni calari pe cai tinand o prajina de-a curmezisul, unul impotriva altuia. Si voiau sa intre prin usa si nu puteau, pentru ca era prajina de-a curmezisul si nu s-a smerit nici unul pe sine inapoia celuilalt, ca sa intoarca prajina de-a dreptul si pentru aceasta au ramas afara de usa. Si batranul a zis:acestia sunt oamenii care poarta cu mandrie cumpana, ca si cum ar fi a dreptatii si nu s-au smerit ca sa se indrepteze pe sine si sa calatoreasca pe calea cea smerita a lui Hristos. Pentru aceasta si raman afara de Imparatia lui Dumnezeu. Iar cel ce taia lemne, este omul cel intru multe pacate, care in loc de a se pocai, adauga alte faradelegi, intru pacatele sale. Si cel ce scotea apa, este omul cel care face lucruri bune, dar pentru ca are intru dansele amestecare rea, cu aceasta a prapadit si lucrurile cele bune ale saleDeci tot omul trebuie sa fie treaz la lucrurile sale, ca sa nu se osteneasca in desert”.
  • “Odata au venit dracii la avva Arsenie in chilie, necajindu-l. Si venind cei ce slujeau lui si stand din afara de chilie, l-au auzit strigand catre Dumnezeu si zicand: Dumnezeule, nu ma parasi! Nimic bun n-am facut inaintea Ta, dar da-mi dupa bunatatea Ta sa pun inceput“.
  • Se mai spunea, ca in toata vremea vietii sale cand sedea la lucrul mainilor lui, avea o carpa in san pentru a-si sterge lacrimile care picau din ochii sai si auzind avva Pimen, ca a adormit, lacrimand a zis: fericit esti, avvo Arsenie, ca te-ai plans pe tine in lumea aceasta. Ca acela ce nu se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu neputinta a nu plange“.
***
P.S.: Cu aceasta ocazie, dorim sa anticipam si un “serial” de texte de saptamana viitoare, cuprinzand un cuvant mai vechi al unui tanar “ucenic” al avvei Arsenie, l-am numit pe parintele Arsenie Muscalu (acum duhovnic la o manastire de maici nou infiintata la Cornu – Prahova care isi are hramul in aceasta zi). Cuvantul parintelui Arsenie era despre o tema deosebit de necesara si de arzatoare pentru putinii cautatori de viata duhovniceasca din aceste zile: FORMAREA DUHOVNICEASCA. Ca o “pregustare”, reproducem astazi numai inceputul acelei cuvantari (tinuta acum mai multi ani in sediul ASCOR Bucuresti, sediu “proaspat” desfiintat prin grija Patriarhiei!), in care este evocat tocmai Sfantul Arsenie cel Mare:
p-arsenie-de-pe-coperta.bmp
“As dori sa-mi incep cuvantul pornind de la o intamplare din viata Sfantului Arsenie cel Mare, pe care cred ca marea majoritate o cunoasteti din Patericul egiptean. Se spune ca odata cineva l-a vazut pe Avva Arsenie vorbind cu un batran egiptean si cerandu-i acestuia sfaturi, intrebandu-l despre gandurile lui (adica isi descoperea gandurile inaintea batranului si-i cerea sa-i lamureasca daca si care sunt bune si care nu). Sa spunem aici ca Avva Arsenie venise la calugarie la o varsta destul de inaintata, fiind unul dintre oamenii invatati ai vremii, dupa ce slujise lui Dumnezeu intr-o viata curata, mai intai ca diacon al Bisericii din Roma si apoi ca dascal si adevarat parinte sufletesc al fiilor imparatului Teodosie cel Mare, Arcadiu si Honoriu. Deci, cunoscandu-l, adica stiind ce a fost mai inainte, cel care l-a vazut vorbind cu acel batran egitean si cerand sfaturi, i-a zis: Avvo Arsenie, cum atata invatatura latineasca si elineasca avand intrebi pe acest taran pentru gandurile tale?“. Iar el i-a raspuns: “Invatatura latineasca o am eu, cu adevarat, dar alfabetul acestui taran inca nu l-am invatat“.
V-am povestit aceasta intamplare din viata Sfantului Arsenie cel Mare, pentru ca as dori in continuare sa incerc sa va spun cateva cuvinte despre formarea duhovniceasca, despredeprinderea acelui alfabet pe care, cu smerenie, se straduia Avva Arsenie sa-l invete de la batranul egiptean, despre lipsa si necesitatea unei formari duhovnicesti in vremea noastra“.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu