02.09.2013

Sfanta neomartira Haido din Halkidiki.



Sfânta Haido era din satul Stano, din Halkidiki și a trăit în secolul al XIX-lea. După revoluția din 1821, ea a plecat cu mama sa și s-au stabilit în Thasos, întrucât un conducător turc îi ceruse mâna, iar ea nu vroia să treacă la Islam sau să se căsătorească cu un musulman. Pentru refuzul său, a fost torturată în închisoare pentru a se converti, însă a refuzat cu neclintire lepădarea de Hristos și de credința ortodoxă. Până în zilele noastre se poate vedea locul în care Sf. Haido a fost întemnițată. Ea a reușit să fie eliberată cu ajutorul preotului din sat și a câtorva tineri de acolo.

 În Thasos ea a intrat la Mănăstirea Pantokratoros din Kallirachi unde a slujit în biserică și a trăit o viață curată, întru totul dăruită lui Dumnezeu și având grijă de mama sa. După moartea mamei, ea și-a închinat întreaga viață rugăciunii și postului, dobândind și iluminare spirituală. Se spune că ar fi atins o stare angelică prin modul său îngeresc de a trăi, fiind răpită în Rai pentru două zile. După întoarcerea de acolo, ea a povestit totul Ieromonahului Gherasim care slujea în mănăstire.


Deși tânără, ea s-a îmbolnăvit din cauza modului de viață auster, murind la scurt timp după aceea. Înainte de moartea sa, le-a spus tuturor care erau cu ea să nu-i schimbe hainele înainte de înmormântare. Totuși, aceștia nu au ascultat-o. Când au vrut să-i scoată hainele, deodată s-a produs un cutremur, cu tunete mari, iar o voce puternică le-a cerut să-i pună hainele vechi la loc. Imediat după ce au îmbrăcat-o cu hainele de dinainte, o liniște mare s-a produs, iar trupul său a început să emane o mireasmă neobișnuit de frumoasă. Ea a fost înmormântată în cimitirul mănăstirii.


Memoria Sfintei Haido a rămas vie pe plan local, fiind considerată o femeie sfântă. Datorită suferinței pentru Hristos, este considerată neomartiră. Biserica ”Întrării Maicii Domnului„ din Stano a dispus realizarea unei icoane ale sfintei, aceasta fiind pictată de către Frăția Chiriliană a Noului Schit din Muntele Athos în 1960. A fost canonizată de către Mitropolitul locurilor în 1988, ziua de pomenire a sa fiind stabilită la 1 Septembrie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu